20 de definiții pentru moțiune

din care

Explicative DEX

MOȚIUNE, moțiuni, s. f. 1. Hotărâre a unei adunări, aprobată prin vot, prin care aceasta își exprimă atitudinea, doleanțele sau revendicările în anumite probleme majore. 2. Procedeu de formare a substantivelor feminine de la cele masculine sau a celor masculine de la feminine prin adăugarea anumitor sufixe, pentru a exprima deosebirea de sex la oameni și la animale. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. motion, lat. motio, -onis.

moțiune sf [At: (a. 1848) ap. GHICA, A. 150 / V: (iuz) moție / Pl: ~ni / E: fr motion, lat motio, -onis] 1 Propunere prezentată într-o adunare, prin care membrii săi își exprimă atitudinea, doleanțele sau revendicările politice, sociale, culturale etc. și care în urma votului adunării devine hotărâtoare. 2 (Înv) Mișcare. 3 Procedeu de formare a substantivelor feminine de la cele masculine sau a substantivelor masculine de la cele feminine, cu ajutorul anumitor sufixe, pentru a marca deosebirea de sex la oameni și la animale.

MOȚIUNE, moțiuni, s. f. 1. Hotărâre a unei adunări, aprobată prin vot, prin care aceasta își exprimă atitudinea, doleanțele sau revendicările în anumite probleme majore. 2. Procedeu de formare a substantivelor feminine de la cele masculine sau a celor masculine de la feminine prin adăugarea unui sufix, pentru a exprima deosebirea de sex la oameni și la animale. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. motion, lat. motio, -onis.

MOȚIUNE2, moțiuni, s. f. Propunere formulată într-o adunare și supusă votului acesteia. Cei cu adunări, moțiuni, petiționări și toate alte ălea! C. PETRESCU, A. R. 21. Comisiunea, unindu-se în ființă cu motivele celor ce au făcut moțiunea, nu găsește cu cale a întocmi o comisiune specială. La GHICA, A. 150.

MOȚIUNE1 s. f. Procedeu de formare a substantivelor feminine de la masculine și a substantivelor masculine de la feminine prin adăugarea unui sufix.

MOȚIUNE1 s.f. (Liv.) Mișcare. [Pron. -ți-u-. / cf. it. mozione, lat. motio].

MOȚIUNE2 s.f. 1. Parte a unui discurs în care se urmărește emoționarea lectorilor sau a auditorilor. 2. Propunere făcută și adoptată într-o adunare. [Cf. fr. motion, it. mozione, engl. motion].

MOȚIUNE3 s.f. Formare a substantivelor feminine de la masculine și invers cu ajutorul sufixelor. [Cf. fr. motion].

MOȚIUNE s. f. 1. parte a unui discurs în care se urmărește emoționarea lectorilor sau auditorilor. 2. propunere făcută și adoptată într-o adunare. ♦ ~ de cenzură = moțiune dintr-o adunare națională, într-un parlament, care pune în cauză guvernul. 3. (psihan.) proces dinamic prin care se actualizează pulsiunea. 4. procedeu de formare a substantivelor feminine de la cele masculine și invers, cu ajutorul sufixelor. (< fr. motion, lat. motio)

MOȚIUNE2 ~i f. Decizie a unei adunări, aprobată prin vot, prin care se exprimă o atitudine, o doleanță sau anumite revendicări într-o problemă de actualitate. [Sil. -ți-u-] /<fr. motion, lat. motio, ~onis

MOȚIUNE1 ~i f. Procedeu de formare a substantivelor feminine de la cele masculine și invers prin atașarea unor sufixe speciale. [Sil. -ți-u-] /<fr. motion, lat. motio, ~onis

moțiune f. propunere făcută într’o adunare deliberantă.

*moțiúne f. (lat. mótio, -ónis, d. movére, motum, a mișca. V. motor, co-, e-, loco- și pro-moțiune). Impulsiune care determină o mișcare. Propunere făcută de un membru într’o adunare deliberantă: a vota o moțiune. Gram. Formarea femininuluĭ din masculin și invers, ca domn-doamnă, Român-Româncă. V. flexiune.

moție sf vz moțiune

Ortografice DOOM

moțiune (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. moțiunii; pl. moțiuni

moțiune (-ți-u-) s. f., g.-d. art. moțiunii; pl. moțiuni

moțiune (jur., lingv.) s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. moțiunii; pl. moțiuni

moțiune (i-u)

Jargon

MOȚIUNE s. f. (cf. fr. motion): procedeu de formare a substantivelor feminine de la cele masculine sau a celor masculine de la cele feminine, prin adăugarea unui sufix moțional. Astfel, substantivele profesoară, doctoriță, bucătăreasă, gâscan și vulpoi sunt formate prin acest procedeu cu sufixele moționale (v.) -ă, -iță, -easă, -an și -oi, adăugate formelor de masculin profesor, doctor, bucătar și celor de feminin gâscă și vulpe.

Tezaur

MOȚIÚNE s. f. 1. Propunere, prezentată într-o adunare, prin care membrii săi își exprimă atitudinea, doleanțele sau revendicările politice, sociale, culturale etc. și care în urma votului adunării devine hotărîre. Comisiunea, unindu-se în ființă cu motivele celor ce au făcut moțiunea, nu găsește cu cale a întocmi o comisiune specială pentru această cestiune (a. 1848). ap. GHICA, A. 150, cf. STAMATI, D., PONTBRIANT, D., COSTINESCU. O moțiune de blam. MAIORESCU, D. i, 379. Toți știm că a mai prezenta moțiuni e zadarnic. CAMIL PETRESCU, T. II, 346. Tu erai din ăia care se țineau de coada lui Edgar Quinet, Michelet. . . Cei cu adunări, moțiuni, petiționări. C. PETRESCU, A. R. 21. Moțiunea votată la Congresul intelectualilor la Wroclaw. CONTEMP. 1948, nr. 111, 5/1. În moțiunea adoptată, Adunarea deputaților consemna că „ruperea” legăturilor noastre cu Poarta și independența absolută a României au primit consacrarea lor oficială. SCÎNTEIA, 1967, nr. 7 335. 2. (Învechit) Faptul de a se mișca; mișcare (I 2). Moțiunea stelelor fixe e foarte mărginită, d-aia e constantă. F (1881), 59. 3. Procedeu de formare a substantivelor feminine de la cele masculine sau a substantivelor masculine de la cele feminine, cu ajutorul anumitor sufixe, pentru a marca deosebirea de sex la oameni și la animale. Schimbările de gen ale substantivelor alcătuiesc moțiunea. GRAM. ROM. 1 I, 108. Moțiunea este, de altfel, un aspect al derivării foarte apropiat de morfologie. GRAM. ROM.2, I, 21. – Pl.: moțiuni. – Și: (ieșit din uz) móție s. F. STAMATI, D., COSTINESCU. – Din fr. motion, lat. motio, -onis.

Intrare: moțiune
  • silabație: mo-ți-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moțiune
  • moțiunea
plural
  • moțiuni
  • moțiunile
genitiv-dativ singular
  • moțiuni
  • moțiunii
plural
  • moțiuni
  • moțiunilor
vocativ singular
plural
moție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

moțiune, moțiunisubstantiv feminin

  • 1. Hotărâre a unei adunări, aprobată prin vot, prin care aceasta își exprimă atitudinea, doleanțele sau revendicările în anumite probleme majore. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cei cu adunări, moțiuni, petiționări și toate alte ălea! C. PETRESCU, A. R. 21. DLRLC
    • format_quote Comisiunea, unindu-se în ființă cu motivele celor ce au făcut moțiunea, nu găsește cu cale a întocmi o comisiune specială. La GHICA, A. 150. DLRLC
    • 1.1. Moțiune de cenzură = moțiune dintr-o adunare națională, într-un parlament, care pune în cauză guvernul. MDN '00
  • 2. Procedeu de formare a substantivelor feminine de la cele masculine sau a celor masculine de la feminine prin adăugarea anumitor sufixe, pentru a exprima deosebirea de sex la oameni și la animale. DEX '09 DLRLC DN
  • 3. Parte a unui discurs în care se urmărește emoționarea lectorilor sau a auditorilor. DN
  • 4. livresc Mișcare. DN
    sinonime: mișcare
  • 5. psihanaliză Proces dinamic prin care se actualizează pulsiunea. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.