2 intrări
15 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
moșmândì v. V. moșmoli.
MOȘCONDÍ, moșcondesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A moșmoni (2). – Cf. moșcoti, moșmondi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MOȘCONDÍ, moșcondesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A moșmoni (2). – Cf. moșcoti, moșmondi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
moșcondi vi [At: VLAHUȚĂ, O. A. II, 253 / Pzi: ~desc / E: cf moșcoti, moșmondi] A moșmoni1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
moșmoli v vz moșmoni1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOȘCONDÍ vb. IV v. moșmoli.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOȘCOTÍ vb. IV v. moșmoli.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOȘMÎNDÍ vb. IV v. moșmoli.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOȘMOLÍ, moșmolesc, vb. IV. Intranz. 1. A face mișcări încete și neprecise. Obicinuită a primi vizite în timpul acesta, ea nu era cîtuși de puțin mirată cînd auzi că cineva moșmolește la ușa ei. SLAVICI, N. II 270. 2. A lucra încet și fără spor, cu prea multă migală sau neîndemînatic; a se mocăi, a mocoși. Ce dracu moșmolești acolo, femeie? C. PETRESCU, Î. II 205. Pe cînd el moșmolea la nojița opincii din stînga, iată și căpitanul de jurnă. SLAVICI, N. II 233. – Variante: (regional) moșcondí (VLAHUȚĂ, O. A. II 253), moșcotí (SLAVICI, O. I 66), mosmîndí, moșmoní vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOȘMONÍ vb. IV v. moșmoli.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
moșmolì (moșmândì) v. a migăi. [Cf. moșmoală].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
moșcondésc, moșcotésc, moșmîndésc, moșmonésc și -lésc v. intr. (imit. d. moș-moș, huĭetu mînilor cînd bîjbîĭe, ca și foș-foș, foșnesc; ung. bosogni, a fojgăi, a mișuna; ngr. musmunévo, adulmec, musunízo, trag aer pe nas: rus. nĭúhatĭ, a adulmeca, sîrb. njušiti, a mușlui. V. fojgăĭesc și mușluĭesc). Vest. Fam. Mocoșesc. – Și mișcodesc (VR. 1913, 7-8, 51), moșmăĭ saŭ -ĭesc și moșmoĭesc. În Trans. și moșogăĭesc și -oĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
móșmăĭ și -ĭésc, -oĭésc, moșmîndésc, moșmolésc, V. moșcondesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
moșcondí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșcondésc, imperf. 3 sg. moșcondeá; conj. prez. 3 să moșcondeáscă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
moșcondí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșcondésc, imperf. 3 sg. moșcondeá; conj. prez. 3 sg. și pl. moșcondeáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
moșmolí (moșmolésc, moșmolít), vb. – 1. A rasoli, a lucra de mîntuială. – 2. A mișuna, a furnica, a zumzăi. Creație expresivă, cf. cioșmoli, foșgăi etc. Numeroase var.: moșcoti, moșcondi, moșmondi, moșmîndi, moșmani, moșmoi, moșmăi, moșogăi etc. – Der. moșmoleală (var. moșmon(d)eală, moșcondeală), s. f. (forfotă, talmeș-balmeș); moșmîndău, s. m. (prostănac); moșmoane (var. moșmoande), s. f. pl. (harababură, galimatie). – Cf. miș-, mușlui.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
moșcondi moșmândi
moșmoli moșcondi moșcoti moșmândi moșmoni intranzitiv
- 1. A face mișcări încete și neprecise.surse: DLRLC un exempluexemple
- Obicinuită a primi vizite în timpul acesta, ea nu era cîtuși de puțin mirată cînd auzi că cineva moșmolește la ușa ei. SLAVICI, N. II 270.surse: DLRLC
-
- 2. A lucra încet și fără spor, cu prea multă migală sau neîndemânatic; a se mocăi.exemple
- Ce dracu moșmolești acolo, femeie? C. PETRESCU, Î. II 205.surse: DLRLC
- Pe cînd el moșmolea la nojița opincii din stînga, iată și căpitanul de jurnă. SLAVICI, N. II 233.surse: DLRLC
-