4 intrări

31 de definiții

din care

Explicative DEX

moșmândi v vz moșmondi

moșmândì v. V. moșmoli.

MOȘCONDI, moșcondesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A moșmoni (2). – Cf. moșcoti, moșmondi.

MOȘCONDI, moșcondesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A moșmoni (2). – Cf. moșcoti, moșmondi.

MOȘMONDI, moșmondesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Fam.) A se mișca încet și stângaci; a lucra încet, neîndemânatic, a migăli la ceva. – Cf. moșmon.

moșcondi vi [At: VLAHUȚĂ, O. A. II, 253 / Pzi: ~desc / E: cf moșcoti, moșmondi] A moșmoni1.

moșmondi [At: JIPESCU, O. 4 / V: ~mân~, ~ngi / Pzi: ~desc / E: cf moșmoni1] 1 vi A lucra încet, neîndemânatic. 2 vi A se necăji să facă ceva Si: a migăli Vz moșmoni1 (1). 3 vt (Rar; c. i. o persoană) A răsfăța. 4 vi (Rar; îf moșmândi) A dibui, a orbecăi.

moșmongi v vz moșmondi

MOȘMONDI, moșmondesc, vb. IV. Intranz. A lucra încet, neîndemânatic, a migăli la ceva. – Cf. moșmon.

MOȘCONDI vb. IV v. moșmoli.

MOȘCOTI vb. IV v. moșmoli.

MOȘMÎNDI vb. IV v. moșmoli.

MOȘMOLI, moșmolesc, vb. IV. Intranz. 1. A face mișcări încete și neprecise. Obicinuită a primi vizite în timpul acesta, ea nu era cîtuși de puțin mirată cînd auzi că cineva moșmolește la ușa ei. SLAVICI, N. II 270. 2. A lucra încet și fără spor, cu prea multă migală sau neîndemînatic; a se mocăi, a mocoși. Ce dracu moșmolești acolo, femeie? C. PETRESCU, Î. II 205. Pe cînd el moșmolea la nojița opincii din stînga, iată și căpitanul de jurnă. SLAVICI, N. II 233. – Variante: (regional) moșcondi (VLAHUȚĂ, O. AL. I 253), moșcoti (SLAVICI, O. I 66), mosmîndi, moșmoni vb. IV.

MOȘMONI vb. IV v. moșmoli.

moșmolì (moșmândì) v. a migăi. [Cf. moșmoală].

moșcondésc, moșcotésc, moșmîndésc, moșmonésc și -lésc v. intr. (imit. d. moș-moș, huĭetu mînilor cînd bîjbîĭe, ca și foș-foș, foșnesc; ung. bosogni, a fojgăi, a mișuna; ngr. musmunévo, adulmec, musunízo, trag aer pe nas: rus. nĭúhatĭ, a adulmeca, sîrb. njušiti, a mușlui. V. fojgăĭesc și mușluĭesc). Vest. Fam. Mocoșesc. – Și mișcodesc (VR. 1913, 7-8, 51), moșmăĭ saŭ -ĭesc și moșmoĭesc. În Trans. și moșogăĭesc și -oĭesc.

móșmăĭ și -ĭésc, -oĭésc, moșmîndésc, moșmolésc, V. moșcondesc.

moșogăĭésc și -oĭésc, V. moșcondesc.

Ortografice DOOM

moșcondi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșcondesc, 3 sg. moșcondește, imperf. 1 moșcondeam; conj. prez. 1 sg. să moșcondesc, 3 să moșcondească

moșmondi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșmondesc, 3 sg. moșmondește, imperf. 1 moșmondeam; conj. prez. 1 sg. să moșmondesc, 3 să moșmondească

moșcondi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșcondesc, imperf. 3 sg. moșcondea; conj. prez. 3 să moșcondească

moșmondi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșmondesc, imperf. 3 sg. moșmondea; conj. prez. 3 să moșmondească

moșcondi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșcondesc, imperf. 3 sg. moșcondea; conj. prez. 3 sg. și pl. moșcondească

moșmondi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșmondesc, imperf. 3 sg. moșmondea; conj. prez. 3 sg. și pl. moșmondească

Etimologice

moșmoli (moșmolesc, moșmolit), vb.1. A rasoli, a lucra de mîntuială. – 2. A mișuna, a furnica, a zumzăi. Creație expresivă, cf. cioșmoli, foșgăi etc. Numeroase var.: moșcoti, moșcondi, moșmondi, moșmîndi, moșmani, moșmoi, moșmăi, moșogăi etc. – Der. moșmoleală (var. moșmon(d)eală, moșcondeală), s. f. (forfotă, talmeș-balmeș); moșmîndău, s. m. (prostănac); moșmoane (var. moșmoande), s. f. pl. (harababură, galimatie). – Cf. miș-, mușlui.

Argou

moșmondi, moșmondesc v. r. 1. a lucra încet, fără spor; a se mișca încet 2. a pierde vremea cu nimicuri

Sinonime

MOȘMONDI vb. v. mocăi.

MOȘMONDI vb. a migăli, a (se) mocăi, a (se) mocoși, a (se) moșmoni, a (se) ticăi, (pop.) a tîndăli, (reg.) a migoroși, a moșinci, a moșoi, a moșorogi, a motroși, a mușina, (prin Transilv.) a se mighiti, a (se) moșogăi, (fam), a moși. (Ce ~ atîta la acel lucru?)

Tezaur

MOȘCONDÍ vb. IV. I n t r a n z. A moșmoni1 (2). De cîte ori îi ceream parale se ducea la besectea. .. , moșcondea ea acolo ce moșcondea și regulat venea cu o patacă. VLAHUȚĂ, O. A. II, 253. – Prez. ind.: moșcondesc. – Cf. m o ș c o t i, m o ș m o n d i.

MOȘMÎNDÍ vb. IV v. moșmondi.

MOȘMOLÍ vb. IV v. moșmoni1.

MOȘMONDI vb. IV. I n t r a n z. 1. A lucra încet, neîndemînatic, a se necăji să facă ceva, a migăli (la ceva). V. m o ș m o n i1 (1). Moșmîndești și te hosîncești trei conace pîn să scrii la răboj ori să crestezi cît fac 12 napolioni fără doi. JIPESCU, O. 118. ◊ T r a n z. Vărzaru moșmondea ceva la o roată șoldie. V. ROM. decembrie 1953, 98. ♦ T r a n z. (Rar; complementul indică o persoană) A îngriji, a răsfăța. Cît era ziulica dă mare îl moșmondea pă Inochente. . . , tundea piersicii, plivea agurijoara și dă grăunțe fazanilor. KLOPȘTOCK, F. 177. 2. (Rar; în forma moșmîndi) A dibui, a orbecai. V. m o ș m o n i1 (3). (Fig.) Cine face planuri asupra sugrumării națiilor moșmîndește ca blegu alăturea de calea-ntinsă și neschimbată, trasă de natura de sute de veacuri. JIPESCU, O. 4. – Prez. ind.: moșmondesc. - Și: moșmîndi, moșmongi (CV 1950, nr. 1, 32) vb. IV. Cf. m o ș m o n i1.

Intrare: moșmândi
moșmândi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: moșcondi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșcondi
  • moșcondire
  • moșcondit
  • moșconditu‑
  • moșcondind
  • moșcondindu‑
singular plural
  • moșcondește
  • moșcondiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșcondesc
(să)
  • moșcondesc
  • moșcondeam
  • moșcondii
  • moșcondisem
a II-a (tu)
  • moșcondești
(să)
  • moșcondești
  • moșcondeai
  • moșcondiși
  • moșcondiseși
a III-a (el, ea)
  • moșcondește
(să)
  • moșcondească
  • moșcondea
  • moșcondi
  • moșcondise
plural I (noi)
  • moșcondim
(să)
  • moșcondim
  • moșcondeam
  • moșcondirăm
  • moșcondiserăm
  • moșcondisem
a II-a (voi)
  • moșcondiți
(să)
  • moșcondiți
  • moșcondeați
  • moșcondirăți
  • moșcondiserăți
  • moșcondiseți
a III-a (ei, ele)
  • moșcondesc
(să)
  • moșcondească
  • moșcondeau
  • moșcondi
  • moșcondiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșmândi
  • moșmândire
  • moșmândit
  • moșmânditu‑
  • moșmândind
  • moșmândindu‑
singular plural
  • moșmândește
  • moșmândiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșmândesc
(să)
  • moșmândesc
  • moșmândeam
  • moșmândii
  • moșmândisem
a II-a (tu)
  • moșmândești
(să)
  • moșmândești
  • moșmândeai
  • moșmândiși
  • moșmândiseși
a III-a (el, ea)
  • moșmândește
(să)
  • moșmândească
  • moșmândea
  • moșmândi
  • moșmândise
plural I (noi)
  • moșmândim
(să)
  • moșmândim
  • moșmândeam
  • moșmândirăm
  • moșmândiserăm
  • moșmândisem
a II-a (voi)
  • moșmândiți
(să)
  • moșmândiți
  • moșmândeați
  • moșmândirăți
  • moșmândiserăți
  • moșmândiseți
a III-a (ei, ele)
  • moșmândesc
(să)
  • moșmândească
  • moșmândeau
  • moșmândi
  • moșmândiseră
Intrare: moșmoli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșmoli
  • moșmolire
  • moșmolit
  • moșmolitu‑
  • moșmolind
  • moșmolindu‑
singular plural
  • moșmolește
  • moșmoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșmolesc
(să)
  • moșmolesc
  • moșmoleam
  • moșmolii
  • moșmolisem
a II-a (tu)
  • moșmolești
(să)
  • moșmolești
  • moșmoleai
  • moșmoliși
  • moșmoliseși
a III-a (el, ea)
  • moșmolește
(să)
  • moșmolească
  • moșmolea
  • moșmoli
  • moșmolise
plural I (noi)
  • moșmolim
(să)
  • moșmolim
  • moșmoleam
  • moșmolirăm
  • moșmoliserăm
  • moșmolisem
a II-a (voi)
  • moșmoliți
(să)
  • moșmoliți
  • moșmoleați
  • moșmolirăți
  • moșmoliserăți
  • moșmoliseți
a III-a (ei, ele)
  • moșmolesc
(să)
  • moșmolească
  • moșmoleau
  • moșmoli
  • moșmoliseră
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșcondi
  • moșcondire
  • moșcondit
  • moșconditu‑
  • moșcondind
  • moșcondindu‑
singular plural
  • moșcondește
  • moșcondiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșcondesc
(să)
  • moșcondesc
  • moșcondeam
  • moșcondii
  • moșcondisem
a II-a (tu)
  • moșcondești
(să)
  • moșcondești
  • moșcondeai
  • moșcondiși
  • moșcondiseși
a III-a (el, ea)
  • moșcondește
(să)
  • moșcondească
  • moșcondea
  • moșcondi
  • moșcondise
plural I (noi)
  • moșcondim
(să)
  • moșcondim
  • moșcondeam
  • moșcondirăm
  • moșcondiserăm
  • moșcondisem
a II-a (voi)
  • moșcondiți
(să)
  • moșcondiți
  • moșcondeați
  • moșcondirăți
  • moșcondiserăți
  • moșcondiseți
a III-a (ei, ele)
  • moșcondesc
(să)
  • moșcondească
  • moșcondeau
  • moșcondi
  • moșcondiseră
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșcoti
  • moșcotire
  • moșcotit
  • moșcotitu‑
  • moșcotind
  • moșcotindu‑
singular plural
  • moșcotește
  • moșcotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșcotesc
(să)
  • moșcotesc
  • moșcoteam
  • moșcotii
  • moșcotisem
a II-a (tu)
  • moșcotești
(să)
  • moșcotești
  • moșcoteai
  • moșcotiși
  • moșcotiseși
a III-a (el, ea)
  • moșcotește
(să)
  • moșcotească
  • moșcotea
  • moșcoti
  • moșcotise
plural I (noi)
  • moșcotim
(să)
  • moșcotim
  • moșcoteam
  • moșcotirăm
  • moșcotiserăm
  • moșcotisem
a II-a (voi)
  • moșcotiți
(să)
  • moșcotiți
  • moșcoteați
  • moșcotirăți
  • moșcotiserăți
  • moșcotiseți
a III-a (ei, ele)
  • moșcotesc
(să)
  • moșcotească
  • moșcoteau
  • moșcoti
  • moșcotiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșmândi
  • moșmândire
  • moșmândit
  • moșmânditu‑
  • moșmândind
  • moșmândindu‑
singular plural
  • moșmândește
  • moșmândiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșmândesc
(să)
  • moșmândesc
  • moșmândeam
  • moșmândii
  • moșmândisem
a II-a (tu)
  • moșmândești
(să)
  • moșmândești
  • moșmândeai
  • moșmândiși
  • moșmândiseși
a III-a (el, ea)
  • moșmândește
(să)
  • moșmândească
  • moșmândea
  • moșmândi
  • moșmândise
plural I (noi)
  • moșmândim
(să)
  • moșmândim
  • moșmândeam
  • moșmândirăm
  • moșmândiserăm
  • moșmândisem
a II-a (voi)
  • moșmândiți
(să)
  • moșmândiți
  • moșmândeați
  • moșmândirăți
  • moșmândiserăți
  • moșmândiseți
a III-a (ei, ele)
  • moșmândesc
(să)
  • moșmândească
  • moșmândeau
  • moșmândi
  • moșmândiseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșmoni
  • moșmonire
  • moșmonit
  • moșmonitu‑
  • moșmonind
  • moșmonindu‑
singular plural
  • moșmonește
  • moșmoniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșmonesc
(să)
  • moșmonesc
  • moșmoneam
  • moșmonii
  • moșmonisem
a II-a (tu)
  • moșmonești
(să)
  • moșmonești
  • moșmoneai
  • moșmoniși
  • moșmoniseși
a III-a (el, ea)
  • moșmonește
(să)
  • moșmonească
  • moșmonea
  • moșmoni
  • moșmonise
plural I (noi)
  • moșmonim
(să)
  • moșmonim
  • moșmoneam
  • moșmonirăm
  • moșmoniserăm
  • moșmonisem
a II-a (voi)
  • moșmoniți
(să)
  • moșmoniți
  • moșmoneați
  • moșmonirăți
  • moșmoniserăți
  • moșmoniseți
a III-a (ei, ele)
  • moșmonesc
(să)
  • moșmonească
  • moșmoneau
  • moșmoni
  • moșmoniseră
Intrare: moșmondi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșmondi
  • moșmondire
  • moșmondit
  • moșmonditu‑
  • moșmondind
  • moșmondindu‑
singular plural
  • moșmondește
  • moșmondiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșmondesc
(să)
  • moșmondesc
  • moșmondeam
  • moșmondii
  • moșmondisem
a II-a (tu)
  • moșmondești
(să)
  • moșmondești
  • moșmondeai
  • moșmondiși
  • moșmondiseși
a III-a (el, ea)
  • moșmondește
(să)
  • moșmondească
  • moșmondea
  • moșmondi
  • moșmondise
plural I (noi)
  • moșmondim
(să)
  • moșmondim
  • moșmondeam
  • moșmondirăm
  • moșmondiserăm
  • moșmondisem
a II-a (voi)
  • moșmondiți
(să)
  • moșmondiți
  • moșmondeați
  • moșmondirăți
  • moșmondiserăți
  • moșmondiseți
a III-a (ei, ele)
  • moșmondesc
(să)
  • moșmondească
  • moșmondeau
  • moșmondi
  • moșmondiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșmândi
  • moșmândire
  • moșmândit
  • moșmânditu‑
  • moșmândind
  • moșmândindu‑
singular plural
  • moșmândește
  • moșmândiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșmândesc
(să)
  • moșmândesc
  • moșmândeam
  • moșmândii
  • moșmândisem
a II-a (tu)
  • moșmândești
(să)
  • moșmândești
  • moșmândeai
  • moșmândiși
  • moșmândiseși
a III-a (el, ea)
  • moșmândește
(să)
  • moșmândească
  • moșmândea
  • moșmândi
  • moșmândise
plural I (noi)
  • moșmândim
(să)
  • moșmândim
  • moșmândeam
  • moșmândirăm
  • moșmândiserăm
  • moșmândisem
a II-a (voi)
  • moșmândiți
(să)
  • moșmândiți
  • moșmândeați
  • moșmândirăți
  • moșmândiserăți
  • moșmândiseți
a III-a (ei, ele)
  • moșmândesc
(să)
  • moșmândească
  • moșmândeau
  • moșmândi
  • moșmândiseră
moșmongi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

moșcondi, moșcondescverb

etimologie:
  • cf. moșcoti, moșmondi DEX '09

moșmoli, moșmolescverb

intranzitiv
  • 1. A face mișcări încete și neprecise. DLRLC
    • format_quote Obicinuită a primi vizite în timpul acesta, ea nu era cîtuși de puțin mirată cînd auzi că cineva moșmolește la ușa ei. SLAVICI, N. II 270. DLRLC
  • 2. A lucra încet și fără spor, cu prea multă migală sau neîndemânatic; a se mocăi. DLRLC
    • format_quote Ce dracu moșmolești acolo, femeie? C. PETRESCU, Î. II 205. DLRLC
    • format_quote Pe cînd el moșmolea la nojița opincii din stînga, iată și căpitanul de jurnă. SLAVICI, N. II 233. DLRLC

moșmondi, moșmondescverb

  • 1. familiar A se mișca încet și stângaci; a lucra încet, neîndemânatic, a migăli la ceva. DEX '09
    sinonime: mocăi
etimologie:
  • cf. moșmon DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.