MOȘMONDI, moșmondesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Fam.) A se mișca încet și stângaci; a lucra încet, neîndemânatic, a migăli la ceva. – Cf. moșmon.

moșmondi [At: JIPESCU, O. 4 / V: ~mân~, ~ngi / Pzi: ~desc / E: cf moșmoni¹] 1 vi A lucra încet, neîndemânatic. 2 vi A se necăji să facă ceva Si: a migăli Vz moșmoni¹ (1). 3 vt (Rar; c. i. o persoană) A răsfăța. 4 vi (Rar; îf moșmândi) A dibui, a orbecăi.

MOȘMONDI, moșmondesc, vb. IV. Intranz. A lucra încet, neîndemânatic, a migăli la ceva. – Cf. moșmon.

moșmândi v vz moșmondi

moșmongi v vz moșmondi

moșmondi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșmondesc, 3 sg. moșmondește, imperf. 1 moșmondeam; conj. prez. 1 sg. să moșmondesc, 3 să moșmondească

moșmondi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșmondesc, imperf. 3 sg. moșmondea; conj. prez. 3 să moșmondească

moșmondi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșmondesc, imperf. 3 sg. moșmondea; conj. prez. 3 sg. și pl. moșmondească

moșmondi, moșmondesc v. r. 1. a lucra încet, fără spor; a se mișca încet 2. a pierde vremea cu nimicuri

MOȘMONDI vb. v. mocăi.

MOȘMONDI vb. a migăli, a (se) mocăi, a (se) mocoși, a (se) moșmoni, a (se) ticăi, (pop.) a tîndăli, (reg.) a migoroși, a moșinci, a moșoi, a moșorogi, a motroși, a mușina, (prin Transilv.) a se mighiti, a (se) moșogăi, (fam), a moși. (Ce ~ atîta la acel lucru?)

MOȘMONDI vb. IV. I n t r a n z. 1. A lucra încet, neîndemînatic, a se necăji să facă ceva, a migăli (la ceva). V. m o ș m o n i¹ (1). Moșmîndești și te hosîncești trei conace pîn să scrii la răboj ori să crestezi cît fac 12 napolioni fără doi. JIPESCU, O. 118. ◊ T r a n z. Vărzaru moșmondea ceva la o roată șoldie. V. ROM. decembrie 1953, 98. ♦ T r a n z. (Rar; complementul indică o persoană) A îngriji, a răsfăța. Cît era ziulica dă mare îl moșmondea pă Inochente. . . , tundea piersicii, plivea agurijoara și dă grăunțe fazanilor. KLOPȘTOCK, F. 177. 2. (Rar; în forma moșmîndi) A dibui, a orbecai. V. m o ș m o n i¹ (3). (Fig.) Cine face planuri asupra sugrumării națiilor moșmîndește ca blegu alăturea de calea-ntinsă și neschimbată, trasă de natura de sute de veacuri. JIPESCU, O. 4. – Prez. ind.: moșmondesc. - Și: moșmîndi, moșmongi (CV 1950, nr. 1, 32) vb. IV. Cf. m o ș m o n i¹.