MOȘMONDI vb. IV. I n t r a n z. 1. A lucra încet, neîndemînatic, a se necăji să facă ceva, a migăli (la ceva). V. m o ș m o n i¹ (1). Moșmîndești și te hosîncești trei conace pîn să scrii la răboj ori să crestezi cît fac 12 napolioni fără doi. JIPESCU, O. 118. ◊ T r a n z. Vărzaru moșmondea ceva la o roată șoldie. V. ROM. decembrie 1953, 98. ♦ T r a n z. (Rar; complementul indică o persoană) A îngriji, a răsfăța. Cît era ziulica dă mare îl moșmondea pă Inochente. . . , tundea piersicii, plivea agurijoara și dă grăunțe fazanilor. KLOPȘTOCK, F. 177. 2. (Rar; în forma moșmîndi) A dibui, a orbecai. V. m o ș m o n i¹ (3). (Fig.) Cine face planuri asupra sugrumării națiilor moșmîndește ca blegu alăturea de calea-ntinsă și neschimbată, trasă de natura de sute de veacuri. JIPESCU, O. 4. – Prez. ind.: moșmondesc. - Și: moșmîndi, moșmongi (CV 1950, nr. 1, 32) vb. IV. Cf. m o ș m o n i¹.