3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOȘCOTÍ, moșcotesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A dibui, a pipăi. 2. Refl. A se învârti de colo până colo, fără rost. – Cf. moșmoli.

MOȘCOTÍ, moșcotesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A dibui, a pipăi. 2. Refl. A se învârti de colo până colo, fără rost. – Cf. moșmoli.

moșcoti [At: SLAVICI, N. I, 26 / V: ~odi / Pzi: ~tesc / E: cf moșcoli, moșmoli, mișcoti] (Reg) 1 vi A dibui. 2 vi A pipăi. 3 vr A se învârti de colo până colo fără nici un rost.

MOȘMOLÍ, moșmolesc, vb. IV. Intranz. 1. A face mișcări încete și neprecise. Obicinuită a primi vizite în timpul acesta, ea nu era cîtuși de puțin mirată cînd auzi că cineva moșmolește la ușa ei. SLAVICI, N. II 270. 2. A lucra încet și fără spor, cu prea multă migală sau neîndemînatic; a se mocăi, a mocoși. Ce dracu moșmolești acolo, femeie? C. PETRESCU, Î. II 205. Pe cînd el moșmolea la nojița opincii din stînga, iată și căpitanul de jurnă. SLAVICI, N. II 233. – Variante: (regional) moșcondí (VLAHUȚĂ, O. A. II 253), moșcotí (SLAVICI, O. I 66), mosmîndí, moșmoní vb. IV.

moșmolì (moșmândì) v. a migăi. [Cf. moșmoală].

moșcondésc, moșcotésc, moșmîndésc, moșmonésc și -lésc v. intr. (imit. d. moș-moș, huĭetu mînilor cînd bîjbîĭe, ca și foș-foș, foșnesc; ung. bosogni, a fojgăi, a mișuna; ngr. musmunévo, adulmec, musunízo, trag aer pe nas: rus. nĭúhatĭ, a adulmeca, sîrb. njušiti, a mușlui. V. fojgăĭesc și mușluĭesc). Vest. Fam. Mocoșesc. – Și mișcodesc (VR. 1913, 7-8, 51), moșmăĭ saŭ -ĭesc și moșmoĭesc. În Trans. și moșogăĭesc și -oĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moșcotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșcotésc, imperf. 3 sg. moșcoteá; conj. prez. 3 să moșcoteáscă

moșcotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșcotésc, imperf. 3 sg. moșcoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. moșcoteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOȘCOTÍ vb. v. bâjbâi, dibui, orbecăi, pipăi.

moșcoti vb. v. BÎJBÎI. DIBUI. ORBECĂI. PIPĂI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

moșmolí (moșmolésc, moșmolít), vb.1. A rasoli, a lucra de mîntuială. – 2. A mișuna, a furnica, a zumzăi. Creație expresivă, cf. cioșmoli, foșgăi etc. Numeroase var.: moșcoti, moșcondi, moșmondi, moșmîndi, moșmani, moșmoi, moșmăi, moșogăi etc. – Der. moșmoleală (var. moșmon(d)eală, moșcondeală), s. f. (forfotă, talmeș-balmeș); moșmîndău, s. m. (prostănac); moșmoane (var. moșmoande), s. f. pl. (harababură, galimatie). – Cf. miș-, mușlui.

Intrare: moșcotire
moșcotire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșcotire
  • moșcotirea
plural
  • moșcotiri
  • moșcotirile
genitiv-dativ singular
  • moșcotiri
  • moșcotirii
plural
  • moșcotiri
  • moșcotirilor
vocativ singular
plural
Intrare: moșcoti
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșcoti
  • moșcotire
  • moșcotit
  • moșcotitu‑
  • moșcotind
  • moșcotindu‑
singular plural
  • moșcotește
  • moșcotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșcotesc
(să)
  • moșcotesc
  • moșcoteam
  • moșcotii
  • moșcotisem
a II-a (tu)
  • moșcotești
(să)
  • moșcotești
  • moșcoteai
  • moșcotiși
  • moșcotiseși
a III-a (el, ea)
  • moșcotește
(să)
  • moșcotească
  • moșcotea
  • moșcoti
  • moșcotise
plural I (noi)
  • moșcotim
(să)
  • moșcotim
  • moșcoteam
  • moșcotirăm
  • moșcotiserăm
  • moșcotisem
a II-a (voi)
  • moșcotiți
(să)
  • moșcotiți
  • moșcoteați
  • moșcotirăți
  • moșcotiserăți
  • moșcotiseți
a III-a (ei, ele)
  • moșcotesc
(să)
  • moșcotească
  • moșcoteau
  • moșcoti
  • moșcotiseră
Intrare: moșmoli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșmoli
  • moșmolire
  • moșmolit
  • moșmolitu‑
  • moșmolind
  • moșmolindu‑
singular plural
  • moșmolește
  • moșmoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșmolesc
(să)
  • moșmolesc
  • moșmoleam
  • moșmolii
  • moșmolisem
a II-a (tu)
  • moșmolești
(să)
  • moșmolești
  • moșmoleai
  • moșmoliși
  • moșmoliseși
a III-a (el, ea)
  • moșmolește
(să)
  • moșmolească
  • moșmolea
  • moșmoli
  • moșmolise
plural I (noi)
  • moșmolim
(să)
  • moșmolim
  • moșmoleam
  • moșmolirăm
  • moșmoliserăm
  • moșmolisem
a II-a (voi)
  • moșmoliți
(să)
  • moșmoliți
  • moșmoleați
  • moșmolirăți
  • moșmoliserăți
  • moșmoliseți
a III-a (ei, ele)
  • moșmolesc
(să)
  • moșmolească
  • moșmoleau
  • moșmoli
  • moșmoliseră
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșcondi
  • moșcondire
  • moșcondit
  • moșconditu‑
  • moșcondind
  • moșcondindu‑
singular plural
  • moșcondește
  • moșcondiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșcondesc
(să)
  • moșcondesc
  • moșcondeam
  • moșcondii
  • moșcondisem
a II-a (tu)
  • moșcondești
(să)
  • moșcondești
  • moșcondeai
  • moșcondiși
  • moșcondiseși
a III-a (el, ea)
  • moșcondește
(să)
  • moșcondească
  • moșcondea
  • moșcondi
  • moșcondise
plural I (noi)
  • moșcondim
(să)
  • moșcondim
  • moșcondeam
  • moșcondirăm
  • moșcondiserăm
  • moșcondisem
a II-a (voi)
  • moșcondiți
(să)
  • moșcondiți
  • moșcondeați
  • moșcondirăți
  • moșcondiserăți
  • moșcondiseți
a III-a (ei, ele)
  • moșcondesc
(să)
  • moșcondească
  • moșcondeau
  • moșcondi
  • moșcondiseră
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșcoti
  • moșcotire
  • moșcotit
  • moșcotitu‑
  • moșcotind
  • moșcotindu‑
singular plural
  • moșcotește
  • moșcotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșcotesc
(să)
  • moșcotesc
  • moșcoteam
  • moșcotii
  • moșcotisem
a II-a (tu)
  • moșcotești
(să)
  • moșcotești
  • moșcoteai
  • moșcotiși
  • moșcotiseși
a III-a (el, ea)
  • moșcotește
(să)
  • moșcotească
  • moșcotea
  • moșcoti
  • moșcotise
plural I (noi)
  • moșcotim
(să)
  • moșcotim
  • moșcoteam
  • moșcotirăm
  • moșcotiserăm
  • moșcotisem
a II-a (voi)
  • moșcotiți
(să)
  • moșcotiți
  • moșcoteați
  • moșcotirăți
  • moșcotiserăți
  • moșcotiseți
a III-a (ei, ele)
  • moșcotesc
(să)
  • moșcotească
  • moșcoteau
  • moșcoti
  • moșcotiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșmândi
  • moșmândire
  • moșmândit
  • moșmânditu‑
  • moșmândind
  • moșmândindu‑
singular plural
  • moșmândește
  • moșmândiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșmândesc
(să)
  • moșmândesc
  • moșmândeam
  • moșmândii
  • moșmândisem
a II-a (tu)
  • moșmândești
(să)
  • moșmândești
  • moșmândeai
  • moșmândiși
  • moșmândiseși
a III-a (el, ea)
  • moșmândește
(să)
  • moșmândească
  • moșmândea
  • moșmândi
  • moșmândise
plural I (noi)
  • moșmândim
(să)
  • moșmândim
  • moșmândeam
  • moșmândirăm
  • moșmândiserăm
  • moșmândisem
a II-a (voi)
  • moșmândiți
(să)
  • moșmândiți
  • moșmândeați
  • moșmândirăți
  • moșmândiserăți
  • moșmândiseți
a III-a (ei, ele)
  • moșmândesc
(să)
  • moșmândească
  • moșmândeau
  • moșmândi
  • moșmândiseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșmoni
  • moșmonire
  • moșmonit
  • moșmonitu‑
  • moșmonind
  • moșmonindu‑
singular plural
  • moșmonește
  • moșmoniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșmonesc
(să)
  • moșmonesc
  • moșmoneam
  • moșmonii
  • moșmonisem
a II-a (tu)
  • moșmonești
(să)
  • moșmonești
  • moșmoneai
  • moșmoniși
  • moșmoniseși
a III-a (el, ea)
  • moșmonește
(să)
  • moșmonească
  • moșmonea
  • moșmoni
  • moșmonise
plural I (noi)
  • moșmonim
(să)
  • moșmonim
  • moșmoneam
  • moșmonirăm
  • moșmoniserăm
  • moșmonisem
a II-a (voi)
  • moșmoniți
(să)
  • moșmoniți
  • moșmoneați
  • moșmonirăți
  • moșmoniserăți
  • moșmoniseți
a III-a (ei, ele)
  • moșmonesc
(să)
  • moșmonească
  • moșmoneau
  • moșmoni
  • moșmoniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

moșcoti regional

etimologie:

  • cf. moșmoli
    surse: DEX '98 DEX '09

moșmoli moșcondi moșcoti moșmândi moșmoni intranzitiv

  • 1. A face mișcări încete și neprecise.
    exemple
    • Obicinuită a primi vizite în timpul acesta, ea nu era cîtuși de puțin mirată cînd auzi că cineva moșmolește la ușa ei. SLAVICI, N. II 270.
      surse: DLRLC
  • 2. A lucra încet și fără spor, cu prea multă migală sau neîndemânatic; a se mocăi.
    exemple
    • Ce dracu moșmolești acolo, femeie? C. PETRESCU, Î. II 205.
      surse: DLRLC
    • Pe cînd el moșmolea la nojița opincii din stînga, iată și căpitanul de jurnă. SLAVICI, N. II 233.
      surse: DLRLC

etimologie: