moșcoti [At: SLAVICI, N. I, 26 / V: ~odi / Pzi: ~tesc / E: cf moșcoli, moșmoli, mișcoti] (Reg) 1 vi A dibui. 2 vi A pipăi. 3 vr A se învârti de colo până colo fără nici un rost.

moșcodi v vz moșcoti

moșcondésc, moșcotésc, moșmîndésc, moșmonésc și -lésc v. intr. (imit. d. moș-moș, huĭetu mînilor cînd bîjbîĭe, ca și foș-foș, foșnesc; ung. bosogni, a fojgăi, a mișuna; ngr. musmunévo, adulmec, musunízo, trag aer pe nas: rus. nĭúhatĭ, a adulmeca, sîrb. njušiti, a mușlui. V. fojgăĭesc și mușluĭesc). Vest. Fam. Mocoșesc. – Și mișcodesc (VR. 1913, 7-8, 51), moșmăĭ saŭ -ĭesc și moșmoĭesc. În Trans. și moșogăĭesc și -oĭesc.

moșcoti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșcotesc, 3 sg. moșcotește, imperf. 1 moșcoteam; conj. prez. 1 sg. să moșcotesc, 3 să moșcotească

moșcoti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșcotesc, imperf. 3 sg. moșcotea; conj. prez. 3 să moșcotească

moșcoti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșcotesc, imperf. 3 sg. moșcotea; conj. prez. 3 sg. și pl. moșcotească

MOȘCOTI vb. v. bâjbâi, dibui, orbecăi, pipăi.

moșcoti vb. v. BÎJBÎI. DIBUI. ORBECĂI. PIPĂI.

MOȘCOTÍ vb. IV. (Regional) 1. I n t r a n z. A dibui, a pipăi. Marcu ridică partea de dinainte a trupului, se razemă pe cot, întinde piciorul și moșcotește, voind să tragă toporul cu piciorul. SLAVICI, N. I, 26, cf. BARCIANU, ALEXI, W. 2. R e f l. A se învîrti de colo pînă colo fără rost. Du-te o dată, că nu mai termini. Ce te tot moșcodești aicea ? BENIUC, V. CUC. 80. – Prez. ind.: moșcotesc. – Și: moșcodí vb. IV. Cf. m o ș c o l i, m o ș m o l i, m i ș c o t i.