MOȘCOTÍ vb. IV. (Regional) 1. I n t r a n z. A dibui, a pipăi. Marcu ridică partea de dinainte a trupului, se razemă pe cot, întinde piciorul și moșcotește, voind să tragă toporul cu piciorul. SLAVICI, N. I, 26, cf. BARCIANU, ALEXI, W. 2. R e f l. A se învîrti de colo pînă colo fără rost. Du-te o dată, că nu mai termini. Ce te tot moșcodești aicea ? BENIUC, V. CUC. 80. – Prez. ind.: moșcotesc. – Și: moșcodí vb. IV. Cf. m o ș c o l i, m o ș m o l i, m i ș c o t i.