2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOȘTENÍT, -Ă, moșteniți, -te, adj. Rămas de la înaintași; dobândit prin moștenire; ereditar. – V. moșteni.

MOȘTENÍT, -Ă, moșteniți, -te, adj. Rămas de la înaintași; dobândit prin moștenire; ereditar. – V. moșteni.

moștenit, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~iți, ~e / E: moșteni] 1 Care a rămas de la înaintași. 2 Dobândit prin moștenire (1). 3 Ereditar.

MOȘTENÍT, -Ă, moșteniți, -te, adj. Lăsat prin moștenire; rămas de la înaintași. Un suflet care l-ar înțelege, copilăros, întunecat încă de mici vanități moștenite, dar cald, pasionat de lumină. VLAHUȚĂ, O. A. III 74.

moștenít, -ă adj. Obținut pin moștenire. Congenital.

MOȘTENÍ, moștenesc, vb. IV. Tranz. 1. A dobândi un bun, un patrimoniu, o avere etc., prin moștenire. ♦ A deveni succesorul, moștenitorul cuiva. ♦ P. ext. A deține pe cale ereditară o însușire, o caracteristică etc. 2. P. gener. A obține, a dobândi. – Din moștean.

moșteni2 vi [At: ALR SN III, h 777/316 / Pzi: ~nesc / E: nct] (Reg) A mocoși.

moșteni1 [At: CORESI, EV. 403 / V: (îrg) muștini / Pzi: ~nesc / E: moștean] 1 vt A primi un bun pe cale de succesiune Si: (înv) a moșneni. 2 vt A dobândi prin testament. 3 vt (C. i. oameni) A deveni succesorul, moștenitorul (1) cuiva la posesiunea unor bunuri, a unor drepturi. 4 vt A deține pe cale ereditară o însușire, o caracteristică etc. 5 vtf (înv) A pune pe cineva în stăpânirea unui bun Si: a dărui. 6 vt (Îrg) A pune stăpânire pe ceva. 7 vt A obține. 8 vi (Reg) A fî originar din...

MOȘTENÍ, moștenesc, vb. IV. Tranz. 1. A primi un bun pe cale de succesiune, a dobândi prin testament. ♦ A deveni succesorul, moștenitorul cuiva. ♦ P. ext. A deține pe cale ereditară o însușire, o caracteristică etc. 2. P. gener. A obține, a dobândi. – Din moștean.

MOȘTENÍ, moștenesc, vb. IV. Tranz. 1. A primi ceva ca moștenire, a dobîndi prin testament. A moștenit o casă. ▭ [Boierii] nu erau o clasă nobiliară ca în Europa, ei n-aveau... dreptul d-a fi singuri proprietari de pămînt, d-a moșteni titluri și slujbe. BĂLCESCU, O. II 14. ◊ Fig. (Cu privire la tradiții, limbă, obiceiuri, însușiri) Curaj dar, scumpii mei amici; aveți o frumoasă campanie de făcut, aveți de apărat tezaurul cel mai scump ce ați moștenit de la strămoși, limba, ALECSANDRI, S. 50. ♦ A înlocui pe cineva în calitate de stăpîn, a deveni moștenitorul cuiva. A moștenit pe fratele său. 2. Fig. (Cu privire la o noțiune temporală) A urma. Un an vine, trece, ș-alt an îl moștenește. ALEXANDRESCU, M. 4.

A MOȘTENÍ ~ésc tranz. 1) (bunuri, patrimonii, titluri etc.) A primi prin succesiune; a căpăta prin testament. 2) (calități, caracteristici) A deține prin ereditate. /Din moștean

moștenì v. a căpăta prin succesiune: a moștenit toată averea.

2) moștenésc și (vechĭ) moșnenésc v. tr. (d. moșnean, moștean). Capăt pin moștenire, îmĭ rămîne de la un mort: a moșteni de la părințĭ o casă, (fig.) un talent, o boală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

moșteni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moștenesc, 3 sg. moștenește, imperf. 1 moșteneam; conj. prez. 1 sg. să moștenesc, 3 să moștenească

moșteni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moștenesc, imperf. 3 sg. moștenea; conj. prez. 3 să moștenească

moștení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moștenésc, imperf. 3 sg. moșteneá; conj. prez. 3 sg. și pl. moșteneáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOȘTENIT adj. congenital, ereditar, înnăscut. (Un defect ~.)

MOȘTENÍ vb. 1. (JUR.) (rar) a succeda, (înv.) a clironomisi, a mărădui, a moșneni. 2. a apuca. (Obicei ~ de la strămoși.)

MOȘTENI vb. 1. (JUR.) (rar) a succeda, (înv.) a clironomisi, a mărădui, a moșneni. 2. a apuca. (Obicei ~ de la strămoși.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MOȘTENÍT, -Ă adj. (< moștení < moștean + suf. -t): în sintagmele adjectiv moștenit, adverb moștenit, conjuncție moștenită, cuvânt moștenit, interjecție moștenită, numeral moștenit, parte de vorbire moștenită, prepoziție moștenită, pronume moștenit, substantiv moștenit și verb moștenit (v.).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MOȘTENI, com. în jud. Teleorman, situată în Câmpia Găvanu-Burdea, pe stg. râului Câlniștea; 1.798 loc. (2000). Expl. de petrol. Creșterea bovinelor.

Intrare: moștenit
moștenit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moștenit
  • moștenitul
  • moștenitu‑
  • moșteni
  • moștenita
plural
  • moșteniți
  • moșteniții
  • moștenite
  • moștenitele
genitiv-dativ singular
  • moștenit
  • moștenitului
  • moștenite
  • moștenitei
plural
  • moșteniți
  • moșteniților
  • moștenite
  • moștenitelor
vocativ singular
plural
Intrare: moșteni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșteni
  • moștenire
  • moștenit
  • moștenitu‑
  • moștenind
  • moștenindu‑
singular plural
  • moștenește
  • moșteniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moștenesc
(să)
  • moștenesc
  • moșteneam
  • moștenii
  • moștenisem
a II-a (tu)
  • moștenești
(să)
  • moștenești
  • moșteneai
  • moșteniși
  • moșteniseși
a III-a (el, ea)
  • moștenește
(să)
  • moștenească
  • moștenea
  • moșteni
  • moștenise
plural I (noi)
  • moștenim
(să)
  • moștenim
  • moșteneam
  • moștenirăm
  • moșteniserăm
  • moștenisem
a II-a (voi)
  • moșteniți
(să)
  • moșteniți
  • moșteneați
  • moștenirăți
  • moșteniserăți
  • moșteniseți
a III-a (ei, ele)
  • moștenesc
(să)
  • moștenească
  • moșteneau
  • moșteni
  • moșteniseră
muștini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

moștenit, moșteniadjectiv

  • 1. Rămas de la înaintași; dobândit prin moștenire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un suflet care l-ar înțelege, copilăros, întunecat încă de mici vanități moștenite, dar cald, pasionat de lumină. VLAHUȚĂ, O. A. III 74. DLRLC
etimologie:
  • vezi moșteni DEX '98 DEX '09

moșteni, moștenescverb

  • 1. A dobândi un bun, un patrimoniu, o avere etc., prin moștenire. DEX '09 DLRLC
    • format_quote A moștenit o casă. DLRLC
    • format_quote [Boierii] nu erau o clasă nobiliară ca în Europa, ei n-aveau... dreptul d-a fi singuri proprietari de pămînt, d-a moșteni titluri și slujbe. BĂLCESCU, O. II 14. DLRLC
    • format_quote figurat (Cu privire la tradiții, limbă, obiceiuri, însușiri) Curaj dar, scumpii mei amici; aveți o frumoasă campanie de făcut, aveți de apărat tezaurul cel mai scump ce ați moștenit de la strămoși, limba, ALECSANDRI, S. 50. DLRLC
    • 1.1. A deveni succesorul, moștenitorul cuiva. DEX '09 DLRLC
      • format_quote A moștenit pe fratele său. DLRLC
    • 1.2. prin extensiune A deține pe cale ereditară o însușire, o caracteristică etc. DEX '09 DEX '98
  • 2. prin generalizare Dobândi, obține. DEX '09 DEX '98
  • 3. figurat Cu privire la o noțiune temporală: urma. DLRLC
    sinonime: urma
    • format_quote Un an vine, trece, ș-alt an îl moștenește. ALEXANDRESCU, M. 4. DLRLC
etimologie:
  • moștean DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.