2 intrări
7 definiții
Explicative DEX
MITUITOR, -OARE, mituitori, -oare, s. m. și f. Persoană care mituiește. [Pr.: -tu-i-] – Mitui + suf. -tor.
MITUITOR, -OARE, mituitori, -oare, s. m. și f. Persoană care mituiește. [Pr.: -tu-i-] – Mitui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mițuitoare [At: H IV, 155 / Pl: ? / E: mițui + -toare] (Mun) Loc îngrădit unde se tund de mițe1 (1-3) mieii, oile.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MITUITOR, -OARE, mituit ori, -oare, s. m. și f. Persoană care mituiește, care dă mită. Inginerul Mindirigiu își închipuie că Matei e un mituitor. V. ROM. mai 1954, 67.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
mituitoare (rar) (desp. -tu-i-) s. f., g.-d. art. mituitoarei; pl. mituitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mituitoare (rar) (-tu-i-) s. f., g.-d. art. mituitoarei; pl. mituitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mituitoare s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. mituitoarei; pl. mituitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
MIȚUITOÁRE s. f. (Prin Munt.) Loc îngrădit unde se tund (de mițe1) mieii, oile. Cf. H IV, 155, 223. - Pl.: ? – Mițui + suf. -toare.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: mi-tu-i-
| substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
mituitor, mituitorisubstantiv masculin mituitoare, mituitoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care mituiește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Inginerul Mindirigiu își închipuie că Matei e un mituitor. V. ROM. mai 1954, 67. DLRLC
-
etimologie:
- Mitui + -tor. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.