5 definiții pentru mituitoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MITUITOR, -OARE, mituitori, -oare, s. m. și f. Persoană care mituiește. [Pr.: -tu-i-] – Mitui + suf. -tor.
MITUITOR, -OARE, mituitori, -oare, s. m. și f. Persoană care mituiește. [Pr.: -tu-i-] – Mitui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MITUITOR, -OARE, mituit ori, -oare, s. m. și f. Persoană care mituiește, care dă mită. Inginerul Mindirigiu își închipuie că Matei e un mituitor. V. ROM. mai 1954, 67.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mituitoare (rar) (desp. -tu-i-) s. f., g.-d. art. mituitoarei; pl. mituitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mituitoare (rar) (-tu-i-) s. f., g.-d. art. mituitoarei; pl. mituitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mituitoare s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. mituitoarei; pl. mituitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: mi-tu-i-
| substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
mituitor, mituitorisubstantiv masculin mituitoare, mituitoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care mituiește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Inginerul Mindirigiu își închipuie că Matei e un mituitor. V. ROM. mai 1954, 67. DLRLC
-
etimologie:
- Mitui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.