2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MITUITÓR, -OÁRE, mituitori, -oare, s. m. și f. Persoană care mituiește. [Pr.: -tu-i-] – Mitui + suf. -tor.

MITUITÓR, -OÁRE, mituitori, -oare, s. m. și f. Persoană care mituiește. [Pr.: -tu-i-] – Mitui + suf. -tor.

mițuitoare [At: H IV, 155 / Pl: ? / E: mițui + -toare] (Mun) Loc îngrădit unde se tund de mițe1 (1-3) mieii, oile.

MITUITÓR, -OÁRE, mituit ori, -oare, s. m. și f. Persoană care mituiește, care dă mită. Inginerul Mindirigiu își închipuie că Matei e un mituitor. V. ROM. mai 1954, 67.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mituitoáre (rar) (-tu-i-) s. f., g.-d. art. mituitoárei; pl. mituitoáre

mituitoáre s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. mituitoárei; pl. mituitoáre

Intrare: mituitoare
  • silabație: mi-tu-i- info
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mituitoare
  • mituitoarea
plural
  • mituitoare
  • mituitoarele
genitiv-dativ singular
  • mituitoare
  • mituitoarei
plural
  • mituitoare
  • mituitoarelor
vocativ singular
  • mituitoare
  • mituitoareo
plural
  • mituitoarelor
Intrare: mițuitoare
mițuitoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

mituitor, -oare mituitoare

  • 1. Persoană care mituiește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Inginerul Mindirigiu își închipuie că Matei e un mituitor. V. ROM. mai 1954, 67.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Mitui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09