13 definiții pentru mitropolit

MITROPOLÍT, mitropoliți, s. m. Rang în ierarhia Bisericii ortodoxe, inferior patriarhului și superior episcopului; persoană care deține acest rang. – Din sl. mitropolitŭ.

MITROPOLÍT, mitropoliți, s. m. Rang în ierarhia Bisericii ortodoxe, inferior patriarhului și superior episcopului; persoană care deține acest rang. – Din sl. mitropolitŭ.

MITROPOLÍT, mitropoliți, s. m. 1. Rang în ierarhia administrativă a bisericii ortodoxe, inferior patriarhului și superior episcopului. Cînd se umplu încăperea, intră și părintele mitropolit cu vodă. SADOVEANU, O. VII 109. Cîți domnitori și mitropoliți s-au rînduit la scaunul Moldovei... au trebuit să treacă măcar o dată prin Humulești. CREANGĂ, Ă. 73. Cînd tronul era vacant... mitropolitul... convoca [adunările] pentru alegerea domnului. BĂLCESCU, O. II 13. Mitropolit primat v. p r i m a t. 2. (Rar.) Nume glumeț dat dropioiului. Tămădăienii... au dat roată ore, zile și luni întregi împrejurul falnicilor dropioi, cărora ei le zic mitropoliți. ODOBESCU, S. III 14.

mitropolít (mi-tro-) s. m., pl. mitropolíți

mitropolít s. m. (sil. -tro-), pl. mitropolíți

MITROPOLÍT s. (BIS.) arhiepiscop.

MITROPOLÍT s. v. dropioi.

MITROPOLÍT ~ți m. (folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Slujitor al cultului cu grad superior celui de episcop și inferior celui de patriarh. /<sl. mitropolitu

mitropolit m. 1. nume purtat de cei cinci dintâi arhierei ai țării: mitropolitul din București (numit Primat) și cei din lași, Cernăuți, Sibiu și Chișineu; 2. în graiul vânătoresc: dropioiu. [Gr. mod.].

mitropolít m. (vsl. rus. mitropolit, d. mgr. ngr. mitropolitis, a. î.). Prelat superior episcopuluĭ, arhiepiscop. (În România îs șase mitropolițĭ: al Munteniiĭ, al Moldoveĭ, al Ardealuluĭ, al Basarabiiĭ, al Olteniiĭ și al Bucovineĭ. Al Munteniiĭ se numește primat și e tot-odată și patriarhu Româniiĭ). – V. preut.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MITROPOLÍT s. (BIS.) arhiepiscop.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

mitropolít, mitropoliți s. m. Funcție în ierarhia Bisericii ortodoxe, superioară episcopului și inferioară patriarhului. ◊ Mitropolit-primat = titlul mitropolitului Ungrovlahiei ca primat al României (primul între mitropoliți), pe care l-a avut din 1873 până în 1925, când a devenit patriarh. [Var.: metropolít s. m.] – din sl. mitropolitŭ.

Intrare: mitropolit
mitropolit substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mitropolit mitropolitul
plural mitropoliți mitropoliții
genitiv-dativ singular mitropolit mitropolitului
plural mitropoliți mitropoliților
vocativ singular
plural