14 definiții pentru mitropolit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mitropolit sm [At: CORESI, EV. 6 / V: (rar) met~ / Pl: ~iți / E: slv митрополитъ, ngr μητροπολίτης, cf lat metropolita] 1 Rang înalt în ierarhia bisericii ortodoxe, inferior patriarhului și superior episcopului. 2 Persoană care deține rangul de mitropolit (1). 3 (Rar) Dropioi.

MITROPOLÍT, mitropoliți, s. m. Rang în ierarhia Bisericii ortodoxe, inferior patriarhului și superior episcopului; persoană care deține acest rang. – Din sl. mitropolitŭ.

MITROPOLÍT, mitropoliți, s. m. Rang în ierarhia Bisericii ortodoxe, inferior patriarhului și superior episcopului; persoană care deține acest rang. – Din sl. mitropolitŭ.

MITROPOLÍT, mitropoliți, s. m. 1. Rang în ierarhia administrativă a bisericii ortodoxe, inferior patriarhului și superior episcopului. Cînd se umplu încăperea, intră și părintele mitropolit cu vodă. SADOVEANU, O. VII 109. Cîți domnitori și mitropoliți s-au rînduit la scaunul Moldovei... au trebuit să treacă măcar o dată prin Humulești. CREANGĂ, Ă. 73. Cînd tronul era vacant... mitropolitul... convoca [adunările] pentru alegerea domnului. BĂLCESCU, O. II 13. Mitropolit primat v. primat. 2. (Rar.) Nume glumeț dat dropioiului. Tămădăienii... au dat roată ore, zile și luni întregi împrejurul falnicilor dropioi, cărora ei le zic mitropoliți. ODOBESCU, S. III 14.

MITROPOLÍT ~ți m. (folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Slujitor al cultului cu grad superior celui de episcop și inferior celui de patriarh. /<sl. mitropolitu

mitropolit m. 1. nume purtat de cei cinci dintâi arhierei ai țării: mitropolitul din București (numit Primat) și cei din lași, Cernăuți, Sibiu și Chișineu; 2. în graiul vânătoresc: dropioiu. [Gr. mod.].

mitropolít m. (vsl. rus. mitropolit, d. mgr. ngr. mitropolitis, a. î.). Prelat superior episcopuluĭ, arhiepiscop. (În România îs șase mitropolițĭ: al Munteniiĭ, al Moldoveĭ, al Ardealuluĭ, al Basarabiiĭ, al Olteniiĭ și al Bucovineĭ. Al Munteniiĭ se numește primat și e tot-odată și patriarhu Româniiĭ). – V. preut.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mitropolít (mi-tro-) s. m., pl. mitropolíți

mitropolít s. m. (sil. -tro-), pl. mitropolíți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MITROPOLÍT s. v. dropioi.

MITROPOLÍT s. (BIS.) arhiepiscop.

MITROPOLIT s. (BIS.) arhiepiscop.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

mitropolít, mitropoliți s. m. Funcție în ierarhia Bisericii ortodoxe, superioară episcopului și inferioară patriarhului. ◊ Mitropolit-primat = titlul mitropolitului Ungrovlahiei ca primat al României (primul între mitropoliți), pe care l-a avut din 1873 până în 1925, când a devenit patriarh. [Var.: metropolít s. m.] – din sl. mitropolitŭ.

Intrare: mitropolit
mitropolit substantiv masculin
  • silabație: -tro-
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mitropolit
  • mitropolitul
  • mitropolitu‑
plural
  • mitropoliți
  • mitropoliții
genitiv-dativ singular
  • mitropolit
  • mitropolitului
plural
  • mitropoliți
  • mitropoliților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)