PRIMAT³, primați, s. m. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a Bisericii ortodoxe și catolice. ♦ (Adjectival; în sintagma) Mitropolit primat = (în trecut, în România) primul mitropolit al țării, cu reședința în București, președinte al sinodului și conducătorul Bisericii din întreaga țară; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis.

primat¹ [At: CUGETĂRI, I, 103^r/16 / V: (înv) ~e sm / Pl: ~ați / E: lat primas, -tis, fr primat] 1 sm Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a bisericii ortodoxe și catolice. 2 a (Înv; îs) Mitropolit ~ Titlu dat primului mitropolit al unei țări Si: patriarh. 3-4 sm, a (Îas) (Persoană) care deține titlul de prim mitropolit al unei țări. 5 a (Îs) Cardinal ~ Cel dintâi dintre cardinali. 6-7 smf, a (Îas) (Persoană) care deține titlul de cardinal primat (5) Si: (înv) primas.

PRIMAT³, primați, s. m. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a bisericii ortodoxe și catolice. ◊ (Adjectival; în sintagma) Mitropolit primat = (în trecut) titlu dat primului mitropolit al unei țări; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis.

PRIMAT², primați, adj. m. (În expr.) Mitropolit primat = (în trecut) primul mitropolit al țării, cu scaunul la București, care conducea biserica din întreaga țară.

PRIMAT s.m. Arhiepiscop, primul mitropolit al țării. [< fr. primat, lat. primatus].

PRIMAT² I. adj. (despre prelați) primul în grad. II. s. m. primul mitropolit al țării. (< fr. primat, lat. primas, + -tis)

Primat a. și m. 1. primul arhiereu într’o țară; 2. în special, titlul Mitropolitului în București: Mitropolitul primat al României.

2) *primát adj. m. (lat. primas, -átis). Epitet al mitropolituluĭ din Bucureștĭ față de cel din Ĭașĭ în ainte de marele războĭ. Subst. Prelat superior în rang: arhiepiscopu Lyonuluĭ era primatu Galiilor, primatu vechiĭ Româniĭ e azĭ patriarh. S. n., pl. e (subînț. „animal”) orĭ f., pl. e (subînț. ființă). Zool. Animale din clasa cea maĭ înaltă, în care se consideră maĭmuțele și omu. V. mamifere.

primate sm vz primat¹

primat¹ (grad în ierarhia clericală) s. m., pl. primați

!primat¹ s. m., pl. primați

primat adj. m., pl. primați

primat¹, primați adj. (În trecut) Cel mai înalt grad din vechea ierarhie a Bis. ortodoxe și catolice. ◊ Mitropolit primat = titlu dat primului mitropolit al unei țări; patriarh. ◊ Primat papal = dogmă de credință a Bis. catolice, formulată la conciliul Vatican I (18 iulie 1870), potrivit căreia episcopul de Roma deține funcția de păstor suprem și de garant al unității Bis. universale ca „vicar” al lui Hristos pe pământ. Această dogmă a fost respinsă de Bis. ortodoxă. – Din fr. primat, lat. primatus.