opțiuni
  • info

11 definiții pentru mitocancă

din care

Explicative DEX

MITOCANCĂ, mitocance, s. f. Femeie mojică, vulgară; bădărancă. – Mitocan + suf. -că.

MITOCANCĂ, mitocance, s. f. Femeie mojică, vulgară; bădărancă. – Mitocan + suf. -că.

mitocancă sf [At: TDRG / Pl: ~nce / E: mitocan + -că] Femeie grosolană, vulgară Si: bădărancă.

MITOCANCĂ, mitocance, s. f. (Rar) Bădărancă, mojică; (în trecut) orășeancă de condiție socială modestă, cu maniere simple. Cocoană cu hachițe, care, cînd nu-i merge după voie, uită că e boieroaică și se poartă ca mitocanca. PAS, L. I 228.

MITOCANCĂ ~ce f. Femeie cu apucături grosolane. /mitocan + suf. ~că

Ortografice DOOM

mitocancă s. f., g.-d. art. mitocancei; pl. mitocance

mitocancă s. f., g.-d. art. mitocancei; pl. mitocance

mitocancă s. f., g.-d. art. mitocancei; pl. mitocance

mitocancă, -ce.

Sinonime

MITOCANCĂ s. bădărancă, mahalagioaică, mahalagiță, mârlancă, mojică, țoapă, țopârlancă, (peior.) țață.

MITOCANCĂ s. bădărancă, mîrlancă, mojică, țoapă, țopîrlancă.

Tezaur

MITOCANCĂ s. f. Femeie grosolană, vulgară; bădărancă. Cf. TDRG. Cocoană cu hachițe, care, cînd nu-i merge după voie, uită că e boieroaică și se poartă ca mitocanca. PAS L. I, 228. - Pl. : mitocance. – Mitocan + suf: -că.

Intrare: mitocancă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mitocancă
  • mitocanca
plural
  • mitocance
  • mitocancele
genitiv-dativ singular
  • mitocance
  • mitocancei
plural
  • mitocance
  • mitocancelor
vocativ singular
  • mitocancă
  • mitocanco
plural
  • mitocancelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mitocan, mitocanisubstantiv masculin
mitocancă, mitocancesubstantiv feminin

  • 1. Persoană cu comportări grosolane, vulgare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bădăran bădărancă mojic mojic mârlan țoapă țopârlan
    • format_quote Ce caut eu aici? Stăm în pustiu... cu mitocanii de arendași. DUMITRIU, B. F. 45. DLRLC
    • format_quote Să trăiesc eu cu un mitocan! Nu era de mine; eu sînt o persoană delicată. CARAGIALE, O. I 59. DLRLC
    • format_quote Cîte un mitocan cu capul lulea de vin își făcea de vorbă cu păreții și cu vîntul. EMINESCU, N. 34. DLRLC
    • format_quote Cocoană cu hachițe, care, cînd nu-i merge după voie, uită că e boieroaică și se poartă ca mitocanca. PAS, L. I 228. DLRLC
    • 1.1. învechit Locuitor de la periferia unui oraș. DEX '09 DEX '98
      sinonime: mahalagiu
      • diferențiere în trecut Orășean de condiție socială modestă, cu maniere simple. DLRLC
etimologie:
  • Mitoc + -an. DEX '98 DEX '09
  • Mitocan + -că. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.