2 intrări

Articole pe această temă:

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

MISTRÉȚ, -EÁȚĂ, mistreți, -e, adj. I. (În sintagma) Porc mistreț (și substantivat, m.) = animal sălbatic cu corpul masiv, acoperit cu păr aspru, negru-sur, cu greabănul înalt, capul mare, bot alungit, ochii mici și caninii lungi și tăioși; porc sălbatic (Sus scrofa). II. (Pop.) 1. Care rezultă dintr-un amestec de rase; de calități diferite; amestecat, pestriț; p. ext. care e de valoare mijlocie. 2. (Despre vin, fructe etc.) Acrișor; (despre fructe) pădureț, sălbatic. – Lat. mixticius.

MISTRÉȚ, -EÁȚĂ, mistreți, -e, adj. I. (În sintagma) Porc mistreț (și substantivat, m.) = animal sălbatic cu corpul masiv, acoperit cu păr aspru, negru-sur, cu greabănul înalt, capul mare, terminat cu bot alungit, cu ochii mici și cu caninii transformați în colți puternici; porc sălbatic (Sus scrofa). II. (Pop.) 1. Care rezultă dintr-un amestec de rase; de calități diferite; amestecat, pestriț; p. ext. care e de valoare mijlocie. 2. (Despre vin, fructe etc.) Acrișor; (despre fructe) pădureț, sălbatic. – Lat. mixticius.

MISTRÉȚ, -EÁȚĂ, mistreți, -ețe, adj. 1. De pădure, pădureț, sălbatic; (despre fructe) acrișor. Paserile să te-nvețe Care sînt poamele dulce, care sînt cele mistrețe. CONACHI, P. 298. ◊ Porc mistreț (și substantivat) = porc sălbatic. Acolo scociorau îndelung... pînă ce izbîndeau să scoată la lumină niște gulii., pe care le caută și mistreții bălților pentru gustul lor dulceag. SADOVEANU, P. M. 259. Văzură un porc mistreț mare, fugind. ISPIRESCU, L. 140. 2. (Regional) Care rezultă dintr-un amestec (de rase, de calități, de feluri diferite), amestecat; p. ext. care e de valoare mijlocie; nici prea rău, nici prea bun. Ghiță. știi, nici prea-prea, nici foarte-foarte. ca vinul cel mistreț. ALECSANDRI, I. 791. – Variantă: (regional) nistréț, -eáță (ȘEZ. V 68) adj.

mistréț2 (despre porcii sălbatici) adj. m., s. m., pl. mistréți

mistréț1 (corcit, pădureț) (pop.) adj. m., pl. mistréți; f. mistreáță, pl. mistréțe

MISTRÉȚ s. v. porc mistreț.

MISTRÉȚ adj. v. amestecat, corcit, diferit, eterogen, felurit, împestrițat, încrucișat, pădureț, pestriț, sălbatic, variat.

mistréț (mistreáță), adj. – Ambiguu, promiscuu. Lat. mĭxtῑcius (Candrea, Conv. Lit., XXXIX, 1132; Candrea, Éléments, 16; Candrea-Dens., 1087; Tiktin), cf. sp. mestizo. Se zicea și se mai zice încă despre tot ce aparține în același timp la două rase sau naturi diferite (timp mistreț, timp nedeterminat, între bun și rău); sau despre plante ori despre animale sălbatice care aparțin unei specii cultivate sau domestice (măr mistreț, măr pădureț: porc mistreț, „porc sălbatic” sau „de pădure”). Pentru infixul r, cf. abruz. ammistricari față de rom. amesteca. Ipoteza unui lat. *mixturicius (Pușcariu, Dacor., VII, 478) nu e necesară. Der. din alb. mistrec „pitic” (Șeineanu, Création metaphorique, II, 1905, 92) nu e admisibilă; din contră, alb. trebuie să provină din rom. (Capidan, Dacor., VII, 154). – Der. mistricioniu, adj. (Banat, hibrid); mistrițat, adj. (Olt., hibrid; amestecat).

MISTRÉȚ2 ~i m. Porc sălbatic. /<lat. mixticius

MISTRÉȚ1 ~eáță (~éți, ~éțe) 1) (despre fructe, vin etc.) Care este cam acru; acrișor. 2) rar Care provine de pe urma unei încrucișări a două specii diferite; amestecat; corcit; hibrid. 3) rar Care nu este nici prea bun, nici prea rău. /<lat. mixticius

mistreț a. 1. sălbatic: porc mistreț; 2. pădureț: mere mistrețe; 3. mediocru: vin mistreț. [Cf. albanez MISTREȚ, pitic]. ║ m. porc sălbatic.

mistréț, -eáță adj., pl. ețĭ, ețe (din *misteț, lat. mixtĭcius, d. mixtus, mixt; alb. mistréts, pitic. V. amestec, mixt). Amestecat (în privința calitățiĭ, mijlociŭ, potrivit): nisip mistreț, timp mistreț (nicĭ prea ploĭos, nicĭ prea uscat). Sălbatic: porc mistreț, mere mistrețe (pădurețe). Acru: vin mistreț. (În VR. 1920, 1, 25, Pătrășcanu: măru mălăĭeț are gust mistreț, măru cel domnesc e împărătesc). S. m. Porc sălbatic. V. mestricĭon.

NISTRÉȚ, -EÁȚĂ adj. v. mistreț.

!porc-mistréț s. m., pl. porci-mistréți

SĂPTĂMÂNA MISTREÁȚĂ s. v. cârneleagă, harți.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

mistréț adj. m., s. m., pl. mistréți; f. sg. mistreáță, pl. mistréțe

MISTREȚ s. (ZOOL.; Sus scrofa) porc mistreț, porc sălbatic, (rar) porc de pădure, (înv. și reg.) gligan.

mistreț adj. v. AMESTECAT. CORCIT. DIFERIT. ETEROGEN. FELURIT. ÎMPESTRIȚAT. ÎNCRUCIȘAT. PĂDUREȚ. PESTRIȚ. SĂLBATIC. VARIAT.

MISTRÉȚ (lat. mixticius) adj. 1. Porc mistreț (și subst. m.) = mamifer artiodactil de c. 1,5 m lungime, 1 m înălțime, și 200 kg greutate, cu capul mare, caninii lungi și tăioși, păr aspru, de culoare sură-neagră (Sus scrofa). Trăiește în păduri. Este strămoșul porcului domestic. Son. porc sălbatic. 2. (Pop.) Care rezultă dintr-un amestec de rase, corcit; amestecat, pestriț.

porc mistréț s. m. + adj.

arată toate definițiile

Intrare: mistreț
mistreț adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mistreț
  • mistrețul
  • mistrețu‑
  • mistreață
  • mistreața
plural
  • mistreți
  • mistreții
  • mistrețe
  • mistrețele
genitiv-dativ singular
  • mistreț
  • mistrețului
  • mistrețe
  • mistreței
plural
  • mistreți
  • mistreților
  • mistrețe
  • mistrețelor
vocativ singular
plural
nistreț adjectiv
adjectiv (A18)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nistreț
  • nistrețul
  • nistreață
  • nistreața
plural
  • nistreți
  • nistreții
  • nistrețe
  • nistrețele
genitiv-dativ singular
  • nistreț
  • nistrețului
  • nistrețe
  • nistreței
plural
  • nistreți
  • nistreților
  • nistrețe
  • nistrețelor
vocativ singular
plural
Intrare: porc-mistreț
porc-mistreț substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porc-mistreț
  • porcul-mistreț
plural
  • porci-mistreți
  • porcii-mistreți
genitiv-dativ singular
  • porc-mistreț
  • porcului-mistreț
plural
  • porci-mistreți
  • porcilor-mistreți
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mistreț nistreț popular

  • 1. Care rezultă dintr-un amestec de rase; de calități diferite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amestecat corcit hibrid (adj.) pestriț
    • 1.1. prin extensiune Care e de valoare mijlocie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ghiță. știi, nici prea-prea, nici foarte-foarte. ca vinul cel mistreț. ALECSANDRI, I. 791.
        surse: DLRLC
  • 2. Despre vin, fructe etc.:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: acrișor un exemplu
    exemple
    • Paserile să te-nvețe Care sînt poamele dulce, care sînt cele mistrețe. CONACHI, P. 298.
      surse: DLRLC

etimologie:

porc-mistreț

  • 1. (în) sintagmă (și) substantivat masculin Animal sălbatic cu corpul masiv, acoperit cu păr aspru, negru-sur, cu greabănul înalt, capul mare, bot alungit, ochii mici și caninii lungi și tăioși; porc sălbatic (Sus scrofa).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Acolo scociorau îndelung... pînă ce izbîndeau să scoată la lumină niște gulii, pe care le caută și mistreții bălților pentru gustul lor dulceag. SADOVEANU, P. M. 259.
      surse: DLRLC
    • Văzură un porc mistreț mare, fugind. ISPIRESCU, L. 140.
      surse: DLRLC

etimologie: