16 definiții pentru mistifica

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MISTIFICÁ, mistífic, vb. I. Tranz. A induce în eroare; a înșela; p. ext. a denatura, a falsifica adevărul. – Din fr. mystifier, it. mistificare.

MISTIFICÁ, mistífic, vb. I. Tranz. A induce în eroare; a înșela; p. ext. a denatura, a falsifica adevărul. – Din fr. mystifier, it. mistificare.

mistifica vt [At: NEGULICI / Pzi: mistific, (îvr) ~chez / E: fr mystifier, it mistificare] 1 A induce în eroare, de obicei abuzând de calitatea sa Si: a înșela. 2 A denatura realitatea.

MISTIFICÁ, mistífic, vb. I. Tranz. A induce în eroare; a înșela, p. ext. a falsifica. Ei, vedeți cum v-am mistificat, eu știu foarte bine pe d-l Dan și sînt unul din cei mai pasionați admiratori ai talentului lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 41.

MISTIFICÁ vb. I. tr. A denatura adevărul; a înșela, a păcăli: (p. ext.) a falsifica. [P.i. mistífic, 3,6 -că. / cf. fr. mystifier, it. mistificare].

MISTIFICÁ vb. tr. a denatura, a contraface adevărul; a înșela; a falsifica. (< fr. mystifier, it. mistificare)

A MISTIFICÁ mistífic tranz. 1) (fapte, adevăruri etc.) A denatura în mod intenționat, prezentând ca veritabil; a prezenta într-o lumină seducătoare, dar falsă. 2) (persoane) A induce în eroare; a face să ia un adevăr drept neadevăr (recurgând la diferite mijloace necinstite); a înșela; a amăgi; a păcăli. /<fr. mystifier, it. mistificare

mistificà v. a abuza de credulitatea cuiva spre a-l amăgi.

*mistífic, a v. tr. (d. mistic și fic ca în edi-fic; fr. mystifier, it. mistichificare). Abuzez de credulitate, înșel.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mistifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mistific, 2 sg. mistifici, 3 mistifică; conj. prez. 1 sg. să mistific, 3 să mistifice

mistifica (a ~) vb., ind. prez. 3 mistifică

mistificá vb., ind. prez. 1 sg. mistífic, 3 sg. și pl. mistífică

mistifica (ind. prez. 3 sg. și pl. mistifică)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MISTIFICÁ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

MISTIFICA vb. a altera, a contraface, a deforma, a denatura, a escamota, a falsifica, a măslui, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strîmba. (A ~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.)

mistifica vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

Intrare: mistifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mistifica
  • mistificare
  • mistificat
  • mistificatu‑
  • mistificând
  • mistificându‑
singular plural
  • mistifică
  • mistificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mistific
(să)
  • mistific
  • mistificam
  • mistificai
  • mistificasem
a II-a (tu)
  • mistifici
(să)
  • mistifici
  • mistificai
  • mistificași
  • mistificaseși
a III-a (el, ea)
  • mistifică
(să)
  • mistifice
  • mistifica
  • mistifică
  • mistificase
plural I (noi)
  • mistificăm
(să)
  • mistificăm
  • mistificam
  • mistificarăm
  • mistificaserăm
  • mistificasem
a II-a (voi)
  • mistificați
(să)
  • mistificați
  • mistificați
  • mistificarăți
  • mistificaserăți
  • mistificaseți
a III-a (ei, ele)
  • mistifică
(să)
  • mistifice
  • mistificau
  • mistifica
  • mistificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mistifica, mistificverb

  • 1. A induce în eroare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ei, vedeți cum v-am mistificat, eu știu foarte bine pe d-l Dan și sînt unul din cei mai pasionați admiratori ai talentului lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 41. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.