7 definiții pentru misteric
Explicative DEX
misteric, ~ă a [At: BOLINTINEANU, ap. ȘĂINEANU, D. U. / Pl: ~ici, ~ice / E: mister1 + -ic] (Iuz) Misterios.
MISTERIC, -Ă adj. 1. Care ține de mister (1) [în DN], referitor la mister (1) [în DN]. 2. Misterios. [< mister].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
misteric a. misterios: o flacără misterică dă palidă lumină BOL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
misteric adj. m., misterici; f. sg. misterică, pl. misterice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
MISTERIC adj. v. ascuns, criptic, enigmatic, misterios, ocult, secret, tainic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
misteric adj. v. ASCUNS. CRIPTIC. ENIGMATIC. MISTERIOS. OCULT. SECRET. TAINIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
MISTÉRIC, -Ă adj. (Ieșit din uz) Misterios (1). O flacără misterică dă palidă lumină. BOLINTINEANU, ap. ȘĂINEANU, D. U. Apa lacului dodatâ S-adîncește-n crețe valuri, horhăie îngrozitor De un foc misteric pare dînsa groaznic turburată. F (1884), 121. Somnul meu misteric. MACEDONSKI, O. II, 172. Veac fără de știință în care domnesc proștii, Veac ce-a aflat secretul mistericei știinti. MILLE, V. P. 38, cf. BARCIANU. - Pl. : misterici, -ce. – Mister + suf. -ic.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
misteric, mistericăadjectiv
etimologie:
- mister DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.