misetru sm vz nisetru

isetru sm vz nisetru

misitru sm vz nisetru

nasetru sm vz nisetru

năsătru sm vz nisetru

năsitru sm vz nisetru

nesetru sm vz nisetru

nisetru sm [At: (a. 1749) GCR II, 43/2 / V: (îrg) ise~, (înv) nas~, năsăt~, nes~, (reg) mis~, misit~, năsetru, năsitru / Pl: ~ri / E: bg несетър, есетър] Pește răpitor din familia acipenseridelor, cu corpul alungit și îndesat, având pe laturi plăci cornoase, cu capul mic, botul scurt, lat și rotunjit, prevăzut cu patru mustăți, apreciat pentru carnea și icrele sale negre (Acipenser güldenstaedti).

NESETRU s. m. v. nisetru.

NISETRU, nisetri, s. m. Pește mare migrator asemănător cu cega și păstruga, cu botul scurt și lat, cu plăci osoase ascuțite pe spinare și pe laturile corpului; e cunoscut pentru carnea și icrele lui (Acipenser güldenstaedtii). În luntrile burtoase se prăvălesc vedenii, Crapi albăstrui, nisetri, carașii de sidef. DRAGOMIR, P. 24. Dar la masă ce mînca? Numai cegă și postrugă Și galbenă caracudă, Și nisetru d-el mărunt. PĂSCULESCU, L. P. 175. – Variantă: nesetru (I. IONESCU, M. 86) s. m.

NISETRU ~i m. Pește răpitor de talie mare, acoperit cu plăci osoase pe spinare și pe părțile laterale, apreciat pentru carnea și icrele lui (negre). /<bulg. nesetăr, esetăr

isetru m. V. nisetru.

nisetru m. pește până la doi metri de lung, trăiește în Marea-Neagră și în Marea Caspică (Accipenser sturio). [Dial. isetru = slav. ĬESETRŬ: forma nisetru rezultă din fuziunea un isetru].

isétru m. Unde? Nisetru.

năsătru V. nisetru.

nisétru m. (bg. nesetr, esetr, osetr, d. vsl. ĭesetrŭ, rus. osétr, pol. jesiotr, litv. asetras; lat. stúrio, it. storióne, fr. esturgeon, vgerm. sturio, ngerm. stör). Bogzar, un pește întocmaĭ ca morunu, dar cu grăsimea albă (acipenser Güldenstädtii). – În est năsătru.

nisetru (desp. -se-tru) s. m., art. nisetrul; pl. nisetri, art. nisetrii

nisetru (-se-tru) s. m., art. nisetrul; pl. nisetri, art. nisetrii

nisetru s. m. (sil. -tru), art. nisetrul; pl. nisetri, art. nisetrii

nisetru (nisetri), s. m. – Sturion (Acipenser Gueldenstaedtii Brandt). Sl. jesetrŭ, probabil prin intermediul bg., rus. esetr (Cihac, II, 150; Tiktin), cf. sb., cr. jesetra (bg. nesetra, Conev 53, pare dubios sau der. din rom.). Fonetismul este curios. S-a explicat (Tiktin) ca rezultat dintr-un *isetru, cu aglutinarea articolului.

NISETRU, nisetri, s.m. Pește din fam. acipenseridae (sturioni), prezent în Marea Neagră și Marea Caspică și în fluviile aferente, de până la 2 m lungime și o greutate de până la 100 kg, de la care se obțin icre negre cu bobul mare, de 3-3,5 mm diametru, de culoare cenușie-închisă (Acipenser güldenstaedti). – V. sturion

NISÉTRU (< bg.) s. m. Pește din familia acipenseridelor, lung de c. 1-3 m, cu o greutate de până la 200 kg, cu plăci osoase pe spate și pe laturile corpului și cu botul scurt și rotunjit; trăiește în M. Neagră și M. Caspică și migrează primăvara în fluvii pentru reproducere (Acipenser güldenstaedti). Apreciat pentru carnea și icrele lui (icre negre).

MISÉTRU s. m. v. nisetru.