13 definiții pentru miroznă miroaznă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIRÓZNĂ, mirozne, s. f. (Reg.) Miros plăcut, mireasmă. – Contaminare între mireasmă și miros.

miroznă sf [At: CREANGĂ, P. 123 / V: ~osnă, ~oaznă / Pl: (rar) ~ne / E: pbl ctm miros + mireasmă] 1 (Mol) Mireasmă (1). 2 (Pop; îe) A-i curge (cuiva) din mână numai ~ A fi îndemânatic, priceput la orice.

MIRÓZNĂ, (rar) mirozne, s. f. (Reg.) Miros plăcut, mireasmă. – Probabil contaminare între mireasmă și miros.

MIRÓZNĂ s. f. (Regional) Miros; p. ext. mireasmă. Eu socot că v-a deșteptat mirozna bucatelor... zise răzășul. SADOVEANU, O. VII 65. Uit’ te florile cele frumoase de prin marginea pădurii, cum umplu văzduhul de miroznă. CREANGĂ, O. A. 122. – Variantă: miroáznă s. f.

MIRÓZNĂ ~e f. reg. Miros plăcut și îmbietor; parfum; aromă; mireasmă. /Probabil contaminare între mireasmă și miros

miroznă f. Mold. mireasmă: florile umplu văzduhul de miroznă CR.

miróznă f., pl. e (d. mireazmă și miros). Est. Mireazmă, parfum, miros delicios.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

miróznă (reg.) s. f., g.-d. art. miróznei; pl. mirózne

miróznă s. f., g.-d. art. miróznei; pl. mirózne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIRÓZNĂ s. v. aromă, balsam, mireasmă, parfum.

miroznă s. v. AROMĂ. BALSAM. MIREASMĂ. PARFUM.

Intrare: miroznă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miroznă
  • mirozna
plural
  • mirozne
  • miroznele
genitiv-dativ singular
  • mirozne
  • miroznei
plural
  • mirozne
  • miroznelor
vocativ singular
plural
miroaznă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miroaznă
  • miroazna
plural
  • miroazne
  • miroaznele
genitiv-dativ singular
  • miroazne
  • miroaznei
plural
  • miroazne
  • miroaznelor
vocativ singular
plural

miroznă miroaznă

etimologie: