9 definiții pentru mirie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mirie sf [At: (sec. XVIII) ap. LET2 III, 295 / V: miri, merie / Pl: ~ii / E: tc mirî] 1 Visterie a împărăției turcești Si: tezaur 2 (Pex; îrg) Impozit.
MIRIE, mirii, s. f. (Popular) Bir, dare, impozit. Să vie... Pîrcălabul... s-aducă miria Și toată datoria. PĂSCULESCU, L. P. 208.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIRIE, mirii, s. f. (Înv. și reg.) Bir, impozit. – Tc. mirî.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
miri s vz mirie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MIRIE s. v. bir, dare, impozit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mirie s. v. BIR. DARE. IMPOZIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
mirie (mirii), s. f. – Fisc. Tc. miri (Șeineanu, III, 81; Tiktin). Sec. XVIII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
mirie, mirii, s.f. (înv., reg.) 1. tezaur, vistierie. 2. impozit.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MIRÍE s. f. Tezaur, vistierie a împărăției turcești; p. e x t. (învechit și regional) impozit, bir. Ce-au strîns din copilărie, Acum o iau la mirie (sfîrșitul sec. XVIII), LET2 III, 295. Ai adus și dar la împărăteasca mirie (a. 1799). ap. TDRG. Să neguțătorea și cu zaharelile ce să cumpăra pentru miria împărătească (a. 1821). IORGA, S. D. XI, 208. Ieși părcălabe, încoa, Că te chiamâ Domnia Ca sâ-i aduci miria. PĂSCULESCU, L. P. 208. Pl.: mirii. – Și: miri (ȘIO II2, 81) subst., meríe (T. PAPAHAGI, C. L.) s. f. – Din tc. miri.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mirie, miriisubstantiv feminin
-
- Să vie... Pîrcălabul... s-aducă miria Și toată datoria. PĂSCULESCU, L. P. 208. DLRLC
-
etimologie:
- mirî DLRM