15 definiții pentru miriapod


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIRIAPÓD, miriapode, s. n. (La pl.) Clasă de animale inferioare, cu corpul vermiform și cu multe perechi de picioare; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pr.: -ri-a-] – Din lat. myriapoda, fr. myriapode.

miriapod snm [At: J. CIHAC, I. N., ap. URSU, T. Ș. 239 / P: ~ri-a~ / Pl: (sn) ~de, (sm) ~ozi / E: lat myriapoda, fr myriapode] 1 (Lpl) Clasă de animale inferioare, cu corpul alcătuit din segmente sau inele și cu multe perechi de picioare. 2 (Șls) Animal din clasa miriapodelor (1).

MIRIAPÓD, miriapode, s. n. (La pl.) Clasă de animale inferioare, cu corpul alcătuit din segmente sau din inele și cu multe perechi de picioare; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pr.: -ri-a-] – Din lat. myriapoda, fr. myriapode.

MIRIAPÓD, miriapode, s. n. (La pl.) Clasă de animale inferioare, cu trupul alcătuit din segmente sau din inele, avînd mai multe perechi de picioare. În afară de urechelnița comună se mai cunosc o serie de alte miriapode. ZOOLOGIA 68 ♦ (La sg.) Animal făcînd parte din această clasă. (În comparații) Ne reluăm tîrîtul Comun de uriaș miriapod. CAMIL PETRESCU, V. 18.

MIRIAPÓD ~e n. 1) la pl. Clasă de nevertebrate terestre, cu corpul format din segmente sau inele și cu multe perechi de picioare (reprezentanți: urechelnița, scolopendra etc.). 2) Animal din această clasă. [Sil. -ri-a-] /<lat. myriapoda, fr. myriapodes

miriapod n. insectă cu un număr foarte mare de labe.

*miriapód n., pl. e (d. vgr. mýrioi, zece miĭ, și pûs, podós, picĭor; it. miriápodo. V. anapoda, calapod, podagră). Zool. O clasă de vietățĭ articulate, și anume arahnide (între insecte și crustacee), cu doŭă picĭoare la fie-care articul (în total 40), ca scolopendra.

MIRIAPÓDE s.n.pl. (Zool.) Clasă de animale inferioare, cu corpul format din segmente sau inele și care au foarte multe perechi de picioare; (la sg.) animal din această clasă. [Sg. miriapod. / < fr. myriapodes, cf. gr. myrios – foarte numeros, pous – picior].

MIRIAPÓDE s. n. pl. clasă de artropode cu corpul format din segmente sau inele, fiecare prevăzut cu mai multe perechi de picioare. (< fr. myriapodes)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

miriapód (-ri-a-) s. n., pl. miriapóde

miriapód s. n., pl. (sil. -ri-a-) miriapóde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MIRIA- „foarte numeros, nenumărat”. ◊ gr. myrias „zece mii” > fr. myria-, germ. id., engl. id., it. miria- > rom. miria-.~pode (v. -pod), s. n. pl., clasă de artropode al căror corp este format din segmente sau din inele și care au mai multe perechi de picioare; ~spor (v. -spor), adj., cu numeroși spori.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MIRIAPÓDE (< fr. {i}; {s} gr. mirio „foarte mulți” + pod- „picior”) s. n. pl. Denumire a patru clase de artropode terestre (chilopede, diplopede, simfile și pauropode), cu multe picioare, corespunzătoare numărului mare de segmente ale corpului (ex. scolopendra, urechelnița). Cuprinde peste 50.000 de specii, dintre care Julus carpathius este endemică în M-ții Carpați.

Intrare: miriapod
  • silabație: mi-ri-a-pod info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miriapod
  • miriapodul
  • miriapodu‑
plural
  • miriapode
  • miriapodele
genitiv-dativ singular
  • miriapod
  • miriapodului
plural
  • miriapode
  • miriapodelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

miriapod

  • 1. (la) plural Clasă de animale inferioare, cu corpul vermiform și cu multe perechi de picioare.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • În afară de urechelnița comună se mai cunosc o serie de alte miriapode. ZOOLOGIA 68.
      surse: DLRLC

etimologie: