MIRIAPOD s. n. (La pl.) Clasă de animale inferioare, cu corpul alcătuit din segmente sau inele și cu multe perechi de picioare; (și la sg.) animal din această clasă. Cf. J. CIHAC, I. N., ap. URSU, T. Ș. 239, COSTINESCU, ALEXI, W. Toate aceste soiuri de miriapode trăiesc mai mult din putreziciuni de plante. SIMIONESCU, F. R. 405. Și iarăși ne reluăm tîrîtul Comun, de uriaș miriapod. CAMIL PETRESCU, V. 18. Atunci cînd crăcile de dedesubt le-au rămas întregi, dîndu-le înfățișarea unor uriași miriapozi, devin în cel mai înalt grad înspăimîntători. BOGZA, O. 80. – Pronunțat: -ri-a-. - Pl.: miriapode și (rar, m.) miriapozi. – Din lat. myriapoda, fr. myriapode.