5 definiții pentru miralai


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

miralai smi [At: GHICA, S. 322 / E: tc miralay] Ofițer care comandă un regiment în armata turcă Vz colonel.

MIRALÁI, miralai, s. m. Ofițer care comanda un regiment în armata turcă. – Din tc. miralay.

MIRALÁI, miralai, s. m. Ofițer care comanda un regiment în armata turcă. – Din tc. miralay.

MIRALÁI, miralai, s. m. (Învechit) Ofițer turc care comanda un regiment. Se zărește comandantul turcilor, un miralai călare pe un cal alb. ODOBESCU, S. III 590. Miralaiul Iusuf Beg, comandantul, ne era prietin. GHICA, S. 322. Grajdiul miralaiului În dosul saraiului. ALECSANDRI, P. P. 130.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

miralái (rar) s. m., pl. miralái, art. miraláii

miralái s. m., pl. miralái, art. miraláii

Intrare: miralai
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miralai
  • miralaiul
  • miralaiu‑
plural
  • miralai
  • miralaii
genitiv-dativ singular
  • miralai
  • miralaiului
plural
  • miralai
  • miralailor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)