opțiuni

2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIÓM, miomuri, s. n. Tumoare benignă a țesutului muscular. [Pr.: mi-om. – Pl. și: mioame] – Din fr. myome.

MIÓM, miomuri, s. n. Tumoare benignă a țesutului muscular. [Pr.: mi-om. – Pl. și: mioame] – Din fr. myome.

miom s [At: BIANU, D. S. / P: mi-om / E: fr myome] Tumoare formată din țesut muscular.

MIÓM s.n. Tumoare benignă a țesutului muscular. [Pron. mi-om, pl. -oame. / < fr. myome].

-MIÓM2 elem. mio1-.

MIÓM1 s. n. tumoare benignă a țesutului muscular. (< fr. myome)

MIÓM ~uri n. Tumoare benignă a țesutului muscular. [Sil. mi-om; Pl. și mioame] /<fr. myome

MIO1-, -MIÓM elem. „mușchi”, „muscular”. (< fr. myo-, myome, cf. gr. mys, myos)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mióm s. n., pl. miómuri/mioáme (mi-o-/mi-oa-)

mióm s.n., pl. miómuri / mioáme

Intrare: miom
miom1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miom
  • miomul
  • miomu‑
plural
  • miomuri
  • miomurile
genitiv-dativ singular
  • miom
  • miomului
plural
  • miomuri
  • miomurilor
vocativ singular —
plural —
miom2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miom
  • miomul
  • miomu‑
plural
  • mioame
  • mioamele
genitiv-dativ singular
  • miom
  • miomului
plural
  • mioame
  • mioamelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: miom (suf.)
sufix (I7-S)
  • miom
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

miom

  • 1. Tumoare benignă a țesutului muscular.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: