MINUS, (1, 2) minusuri, s. n., (3) adv. 1. S. n. (Mat.) Semn de forma unei liniuțe orizontale, folosit pentru indicarea operației de scădere sau pentru caracterizarea numerelor sau mărimilor negative. 2. S. n. Deficit, lipsă. 3. Adv. Mai puțin, fără. – Din lat. minus.

minus [At: ȘINCAI, Î. 69/18 / Pl: ~uri / E: lat minus] 1 sn Simbol matematic reprezentat printr-o linie scurtă orizontală, folosit pentru a indica o scădere sau, înaintea unor numere mărimi, pentru a le caracteriza ca negative. 2 sn (îs) ~ infinit Simbol matematic ce arată descreșterea nelimitată a numerelor negative. 3 av Mai puțin. 4 sn Defect. 5 sn Deficiență. 6 sn Lipsă într-un inventar, într-un cont.

MINUS, (1, 2) minusuri, s. n., (3) adv. 1. S. n. Semn de forma unei liniuțe orizontale, folosit pentru indicarea operației de scădere sau pentru caracterizarea numerelor sau mărimilor negative. 2. S. n. Deficit, lipsă. 3. Adv. Mai puțin, fără. – Din lat. minus.

MINUS¹ adv. Mai puțin, fără. Zece minus trei fac șapte. ▭ Găsești aici toată colecția «Vieței Rumînești» minus două numere, ce nu se mai găsesc. CARAGIALE, O. VII 152.

MINUS², minusuri, s. n. 1. Semn de forma unei liniuțe orizontale care indică: a) (Mat.) operația scăderii sau o valoare negativă. (Adjectival) S-a pus.. să ne învețe cu tot dinadinsul matematica. Ne vorbea despre plus și minus infinit. I. BOTEZ, ȘC. 40; b) (Fiz.) temperatură sub zero grade. 2. Deficit, lipsă. S-au constatat minusuri la casă.

MINUS s.n. 1. Semn grafic de forma unei liniuțe orizontale, folosit pentru indicarea operației de scădere sau care indică un număr negativ. 2. Semn grafic asemănător cu cel din matematică, indicînd sarcinile electrice negative. 3. Deficit, lipsă. // adv. Fără, mai puțin, scăzînd. [< lat. minus].

MINUS I. s. n. 1. semn grafic (-) pentru indicarea operației de scădere sau care indică un număr negativ. 2. semn ca cel din matematică, indicând sarcinile electrice negative. 3. deficit, lipsă. II. adv. mai puțin, fără. (< lat. minus)

MINUS¹ adv. Mai puțin; fără. /<lat. minus

MINUS² ~uri n. 1) (în matematică și fizică) Semn în formă de liniuță orizontală care indică operația de scădere sau mărimi și sarcini negative. 2) (pe lângă un număr de grade) Temperatură mai jos de zero grade. ~ două grade. 3) Lipsă a unei însușiri necesare; deficiență; neajuns; deficit; meteahnă. /<lat. minus

minus n. mai puțin: o diferență în plus sau în minus.

*mínus adv. (lat. minus, maĭ puțin. V. minut). Scăzînd, maĭ puțin atît: opt minus doĭ e egal cu șase. S. m. (ca plus), pl. ușĭ. Semnu scăderiĭ în matematică (-). V. bez, deficit.

minus¹ adv.

minus² s. n., pl. minusuri

minus² s. n., pl. minusuri

minus¹ adv.

minus adv.

minus s. n., pl. minusuri

MINUS s., adj., adv. 1. s. v. lipsă. 2. adj. negativ. (Semnul ~.) 3. adv. (MAT.) fără. (5 ~ 3; îți dau totul, ~ scrisorile.)

MINUS s., adj., prep. 1. s. deficit, lipsă. (Are în casă un ~ de cîteva sute de lei.) 2. adj. negativ. (Semnul ~.) 3. prep. fără. (5 ~ 3.)

Minus ≠ plus

MÍNUS (< lat.) s. n., adv. 1. S. n. Numele semnului matematic „−”, cu care se reprezintă operația de scădere (ex. a − b) ori prin care se notează numerele sau mărimile negative (ex. −5; −ax²; −13°C), precum și electricitatea, potențialele sau electrozii negativi. 2. Adv. Mai puțin, fără. 3. S. n. Lipsă, deficit.

Thalictrum minus L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori gălbui, mici, pendente, reunite, cîteva, în panicule terminale, pe ramuri. Frunze de cîteva ori penate, stipe late, cu foliolele rotunjite, obovate, cu 3 dinți sau 3 crestături, lobii cu unul sau 3 dinți. Plantă perenă, erbacee, cu rizom lung, subțire și stoloniferă. Tulpină pînă la 1,60 m înălțime, erectă, glabră, la bază înfrunzită. Fructe mici, achene sesile, longitudinal-striate.

Tropaeolum minus L. Specie care înflorește vara- toamna. Flori mici, galbene-aurii, roșii-carmin. Frunze mici, pe ramuri culcate sau tîrîtoare. Plantă pînă la 0,60 m înălțime, puțin urcătoare.

MINUS adv., s. n. 1. S. n. Simbol matematic avînd forma unei scurte linii orizontale, folosit fie pentru a indica o scădere, fie, înaintea unei mărimi sau a unui număr, pentru a caracteriza acea mărime sau acel număr ca negativ. - e semnul scoaterii și se numește minus. ȘINCAI, Î. 69/18, cf. ASACHI, ALGHEBRA, 5^r/21, LAZĂR, A. 27^v/6. Semnul -, care se pronunță minus și care serve a indica subtragerea unui număr din altul. CULIANU, A. 1. Semnul – (o liniuță orizontală) care se citește minus. CLIMESCU, A. 42, cf. LTR². Minus infinit = simbol matematic care arată descreșterea nelimitată a numerelor negative. S-a pus . . . să ne învețe cu tot dinadinsul matematica. Ne vorbea despre plus și minus infinit. I. BOTEZ, ȘC. 40. 2. Adv. Mai puțin, fără. Uneori să însămnează sustragerea fără a o face în faptă, puind între două numere semnul – carile însâmnează minus (mai puțin). ASACHI, E. I, 17/20. Găsești aici toată colecția „Vieței rumânești”, minus două numere, ce nu se mai găsesc. CARAGIALE, O. VII, 152. 3. S. n. Deficit, lipsă. Cu conștiința acestui minus, între identificarea obiectelor comparației subînțelese, procedează filozofii atunci cînd construiesc cele două mari metafore la care revin necontenit teoriile cunoașterii. VIANU, M. 45. – Pl.: (1, 3) minusuri. – Din lat. minus.