15 definiții pentru minus (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÍNUS, (1, 2) minusuri, s. n., (3) adv. 1. S. n. (Mat.) Semn de forma unei liniuțe orizontale, folosit pentru indicarea operației de scădere sau pentru caracterizarea numerelor sau mărimilor negative. 2. S. n. Deficit, lipsă. 3. Adv. Mai puțin, fără. – Din lat. minus.

minus [At: ȘINCAI, Î. 69/18 / Pl: ~uri / E: lat minus] 1 sn Simbol matematic reprezentat printr-o linie scurtă orizontală, folosit pentru a indica o scădere sau, înaintea unor numere mărimi, pentru a le caracteriza ca negative. 2 sn (îs) ~ infinit Simbol matematic ce arată descreșterea nelimitată a numerelor negative. 3 av Mai puțin. 4 sn Defect. 5 sn Deficiență. 6 sn Lipsă într-un inventar, într-un cont.

MÍNUS, (1, 2) minusuri, s. n., (3) adv. 1. S. n. Semn de forma unei liniuțe orizontale, folosit pentru indicarea operației de scădere sau pentru caracterizarea numerelor sau mărimilor negative. 2. S. n. Deficit, lipsă. 3. Adv. Mai puțin, fără. – Din lat. minus.

MÍNUS2, minusuri, s. n. 1. Semn de forma unei liniuțe orizontale care indică: a) (Mat.) operația scăderii sau o valoare negativă. (Adjectival) S-a pus.. să ne învețe cu tot dinadinsul matematica. Ne vorbea despre plus și minus infinit. I. BOTEZ, ȘC. 40; b) (Fiz.) temperatură sub zero grade. 2. Deficit, lipsă. S-au constatat minusuri la casă.

MÍNUS s.n. 1. Semn grafic de forma unei liniuțe orizontale, folosit pentru indicarea operației de scădere sau care indică un număr negativ. 2. Semn grafic asemănător cu cel din matematică, indicând sarcinile electrice negative. 3. Deficit, lipsă. // adv. Fără, mai puțin, scăzând. [< lat. minus].

MÍNUS I. s. n. 1. semn grafic (-) pentru indicarea operației de scădere sau care indică un număr negativ. 2. semn ca cel din matematică, indicând sarcinile electrice negative. 3. deficit, lipsă. II. adv. mai puțin, fără. (< lat. minus)

MÍNUS2 ~uri n. 1) (în matematică și fizică) Semn în formă de liniuță orizontală care indică operația de scădere sau mărimi și sarcini negative. 2) (pe lângă un număr de grade) Temperatură mai jos de zero grade. ~ două grade. 3) Lipsă a unei însușiri necesare; deficiență; neajuns; deficit; meteahnă. /<lat. minus

minus n. mai puțin: o diferență în plus sau în minus.

*mínus adv. (lat. minus, maĭ puțin. V. minut). Scăzînd, maĭ puțin atît: opt minus doĭ e egal cu șase. S. m. (ca plus), pl. ușĭ. Semnu scăderiĭ în matematică (-). V. bez, deficit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÍNUS s., adj., adv. 1. s. v. lipsă. 2. adj. negativ. (Semnul ~.) 3. adv. (MAT.) fără. (5 ~ 3; îți dau totul, ~ scrisorile.)

MINUS s., adj., prep. 1. s. deficit, lipsă. (Are în casă un ~ de cîteva sute de lei.) 2. adj. negativ. (Semnul ~.) 3. prep. fără. (5 ~ 3.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MÍNUS (< lat.) s. n., adv. 1. S. n. Numele semnului matematic „−”, cu care se reprezintă operația de scădere (ex. a − b) ori prin care se notează numerele sau mărimile negative (ex. −5; −ax2; −13°C), precum și electricitatea, potențialele sau electrozii negativi. 2. Adv. Mai puțin, fără. 3. S. n. Lipsă, deficit.

Intrare: minus (s.n.)
minus1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minus
  • minusul
  • minusu‑
plural
  • minusuri
  • minusurile
genitiv-dativ singular
  • minus
  • minusului
plural
  • minusuri
  • minusurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

minus (s.n.)

etimologie: