minteni av vz minten

MINTENI adv. (Transilv.) Mintenaș. Cum era flămînd și însetoșat, să răpede la ele și minteni mănîncă două [mere]. RETEGANUL, P. II 77. Ian ieși, maic-afar’ din sat De vezi cum mă duc legat... Cu curea brașovenească, Minteni să mă cătănească. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 306.

minten av [At: ȘINCAI, Î. 6/10 / V: ~i, ~tin, ~tian, ~ton, ~toni (A și: ~toni) / A și: ~ten / E: mg menten] (Trs) 1 (Sens temporal) Pe dată Si: imediat, îndată, numaidecât. 2 (Sens modal) În grabă Si: repede, iute. 3 (Sens local) În imediata apropiere.

mintian av vz minten

mintin av vz minten

minton av vz minten

mintoni av vz minten

MINTEN adv. (Trans. SV) Imediat. Minten isprăvesc ce mi să poruncește. OG, 380; cf. OG, 388. Etimologie: magh. menten. Cf. a ș a ș i (3).

mintenáș și míntenĭ adv. (ung. menten). Trans. Pop. Îndată, imediat.

minten (reg.) adv.

!minten (reg.) adv.

minten/minteni adv.

MINTENI adv. v. curând, devreme, fuga, grabnic, imediat, iute, îndată, neîntârziat, numaidecât, rapid, repede.

minteni adv. v. CURÎND. DEVREME. FUGA. GRABNIC. IMEDIAT. IUTE. ÎNDATĂ. NEÎNTÎRZIAT. NUMAIDECÎT. RAPID. REPEDE.

minten adv. – Imediat, ca urmare. – Var. minteni, mintenaș. Mag. menten (Cihac, II, 515; Gáldi, Dict., 145). În Trans.

minten, adv. – (reg.) Îndată, numaidecât, imediat: „Minten pă ea o legat-o / Și-n Tisa o aruncat-o” (Țiplea, 1906: 431). – Din magh. mindjart „îndată” (Țurcanu); magh. menten „la moment, imediat” (Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).

minten, adv. – Îndată, numaidecât, imediat: „Minten pă ea o legat-o / Și-n Tisa o aruncat-o” (Țiplea 1906: 431). – Din magh. mindjárt „îndată” (Țurcanu); magh. menten „imediat”.

MÍNTENI adv. v. minten.

MINTEN adv. (Transilv., Maram., Ban.) 1. (Cu sens temporal) Pe dată, imediat, numaidecît, îndată. Sînt flămînd, îi zise motocul, și minten îl sugrumă. ȚICHINDEAL, f. 126/18. Găinușa minten va apune, eu trebuie să mă duc. . . nu peste mult s-or ivi zorile. F (1875), 76. De-oi pășî El m-a simți și minteni m-a omorî. MÎNDRESCU, L. P. 190. Stați în loc, boieri de frunte, că-i dus cu calul la munte Și-a veni cu brînză minten. MARIAN, NU. 669. Și Frumoasele cum mă întîlnea, Minteni mă săgeta. MARIAN, D. 336. Cum era flămînd și însetoșat, să răpede la ele și minteni mănîncă două. RETEGAGUL, P. II, 77. Minten viu la voi. ALR I 322/158, cf. 322/251, 333, 576. Așteaptă-mă un pic că minten viu. MAT. DIALECT. I, 181, cf. 80. 2. (Cu sens modal) În grabă, repede, iute. Acum suiți și dați năvală sprinteni Și în mantăli culegeți rodul. Minteni! SĂM. II, 446. Cu curea brașovenească Minteni să mă cătăneascâ. JARNIK-BÎRSEANU, D. 306. [Dorul] iińe-n sîn ș-apoi subsoară, Minteni i la ińimńoară. T. PAPAHAGI, M. 48. Dacă pleci, să te-ntorci minten. ALR I 340/125. 3. (Cu sens local) În imediata apropiere, nemijlocit. Fieștecarea țifră în locul cel minteni spre stînga următoriu face de zece ori mai mult decît în locul cel minteni dinaintea ei de către dreapta. ȘINCAI, Î. 6/10. – Accentuat și: mintén. – Și: minteni, míntin (ALR I 322/215, 217, 255, 259), míntían (ib. 322/125, MAT. DIALECT., I, 80), mínton (ALR I 1821/49), míntoní (T. DINU, Ț. O. 137; accentuat și: mintoni, com. dm ZLATNA-ALBA IULIA) adv. - Din magh. menten.

MÍNTIAN adv. v. minten.

MÍNTIN adv. v. minten.

MINTON adv. v. minten.

MÍNTONI adv. v. minten.