minteni av vz minten

MÍNTENI adv. (Transilv.) Mintenaș. Cum era flămînd și însetoșat, să răpede la ele și minteni mănîncă două [mere]. RETEGANUL, P. II 77. Ian ieși, maic-afar’ din sat De vezi cum mă duc legat... Cu curea brașovenească, Minteni să mă cătănească. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 306.

minten av [At: ȘINCAI, Î. 6/10 / V: ~i, ~tin, ~tian, ~ton, ~toni (A și: ~toni) / A și: ~ten / E: mg menten] (Trs) 1 (Sens temporal) Pe dată Si: imediat, îndată, numaidecât. 2 (Sens modal) În grabă Si: repede, iute. 3 (Sens local) În imediata apropiere.

mintian av vz minten

mintin av vz minten

minton av vz minten

mintoni av vz minten

MINTEN adv. (Trans. SV) Imediat. Minten isprăvesc ce mi să poruncește. OG, 380; cf. OG, 388. Etimologie: magh. menten. Cf. a ș a ș i (3).

mintenáș și míntenĭ adv. (ung. menten). Trans. Pop. Îndată, imediat.

!mínten (reg.) adv.

mintén/minténi adv.

MÍNTENI adv. v. curând, devreme, fuga, grabnic, imediat, iute, îndată, neîntârziat, numaidecât, rapid, repede.

minteni adv. v. CURÎND. DEVREME. FUGA. GRABNIC. IMEDIAT. IUTE. ÎNDATĂ. NEÎNTÎRZIAT. NUMAIDECÎT. RAPID. REPEDE.

mínten adv. – Imediat, ca urmare. – Var. minteni, mintenaș. Mag. menten (Cihac, II, 515; Gáldi, Dict., 145). În Trans.

mínten, adv. – (reg.) Îndată, numaidecât, imediat: „Minten pă ea o legat-o / Și-n Tisa o aruncat-o” (Țiplea, 1906: 431). – Din magh. mindjárt „îndată” (Țurcanu); magh. menten „la moment, imediat” (Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).

mínten, adv. – Îndată, numaidecât, imediat: „Minten pă ea o legat-o / Și-n Tisa o aruncat-o” (Țiplea 1906: 431). – Din magh. mindjárt „îndată” (Țurcanu); magh. menten „imediat”.