2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÍNTENI adv. v. minten.

MÍNTENI adv. (Transilv.) Mintenaș. Cum era flămînd și însetoșat, să răpede la ele și minteni mănîncă două [mere]. RETEGANUL, P. II 77. Ian ieși, maic-afar’ din sat De vezi cum mă duc legat... Cu curea brașovenească, Minteni să mă cătănească. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 306.

MÍNTEN adv. (Reg.) Îndată, imediat, numaidecât; în grabă, repede; mintenaș. [Var.: mínteni adv.] – Din magh. menten.

MÍNTEN adv. (Reg.) Îndată, imediat, numaidecât; în grabă, repede; mintenaș. [Var.: mínteni adv.] – Din magh. menten.

minten av [At: ȘINCAI, Î. 6/10 / V: ~i, ~tin, ~tian, ~ton, ~toni (A și: ~toni) / A și: ~ten / E: mg menten] (Trs) 1 (Sens temporal) Pe dată Si: imediat, îndată, numaidecât. 2 (Sens modal) În grabă Si: repede, iute. 3 (Sens local) În imediata apropiere.

MINTEN adv. (Trans. SV) Imediat. Minten isprăvesc ce mi să poruncește. OG, 380; cf. OG, 388. Etimologie: magh. menten. Cf. a ș a ș i (3).

mintenáș și míntenĭ adv. (ung. menten). Trans. Pop. Îndată, imediat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÍNTENI adv. v. curând, devreme, fuga, grabnic, imediat, iute, îndată, neîntârziat, numaidecât, rapid, repede.

minteni adv. v. CURÎND. DEVREME. FUGA. GRABNIC. IMEDIAT. IUTE. ÎNDATĂ. NEÎNTÎRZIAT. NUMAIDECÎT. RAPID. REPEDE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mínten adv. – Imediat, ca urmare. – Var. minteni, mintenaș. Mag. menten (Cihac, II, 515; Gáldi, Dict., 145). În Trans.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mínten, adv. – (reg.) Îndată, numaidecât, imediat: „Minten pă ea o legat-o / Și-n Tisa o aruncat-o” (Țiplea, 1906: 431). – Din magh. mindjárt „îndată” (Țurcanu); magh. menten „la moment, imediat” (Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).

mínten, adv. – Îndată, numaidecât, imediat: „Minten pă ea o legat-o / Și-n Tisa o aruncat-o” (Țiplea 1906: 431). – Din magh. mindjárt „îndată” (Țurcanu); magh. menten „imediat”.

Intrare: minteni
minteni adverb
adverb (I8)
  • minteni
Intrare: minten
minten adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • minten
minteni adverb
adverb (I8)
  • minteni

minteni

etimologie:

minten minteni

etimologie: