miniu sn [At: BIBLIA (1688), 507¹/32 / V: ~m, (înv) ~nău, ~neu / E: lat minium, fr minium, ger Minium] (Chm; șîs ~ de plumb) Oxid de plumb de culoare roșie-portocalie, insolubil în apă, folosit ca pigment la vopselele cu ulei de in utilizate pentru protecția fierului împotriva ruginii.

MINIU s. n. Oxid de plumb, de culoare roșie- portocalie, folosit ca prim strat la vopsirea obiectelor din materiale feroase. – Pronunțat: -niu.

MINIU s.n. Oxid de plumb, de culoare roșie, întrebuințat mai ales în vopselărie. [Pron. -niu, var. minium s.n. / < fr., lat. minium, germ. Minium].

MINIU s. n. oxid de plumb, de culoare roșie-portocalie, insolubil în apă, folosit în vopsitorie. (< fr., lat. minium)

MINIU n. Oxid de plumb, de culoare roșie-portocalie, insolubil în apă, întrebuințat la prepararea vopselelor ce apără metalul de coroziune. /<lat., fr. minium

miniu n. 1. oxid de plumb de un roșu frumos: fierul văpsit cu miniu nu ruginește; 2. coloare de uleiu făcută cu miniu.

*míniŭ n. (lat. minium, cinabru, cuv. sp.). Min. Oxid salin de plumb, numit și oxid roș, de un roș foarte frumos, care, amestecat cu uleĭ, dă o văpsea bună pentru apărat feru de rugină. Se maĭ întrebuințează la făcut ceară roșie de sigilat, sticla de plumb și diferite smalțurĭ (Pb₃ O₄).

minău s vz miniu

mineu³ s vz miniu

minium sn vz miniu

MINIUM s.n. v. miniu.

miniu [niu pron. nĭu] s. n., art. miniul

miniu [niu pron. nĭu] s. n., art. miniul

miniu s. n. [-niu pron. -niu], art. miniul

miniu

miniu (oxid de plumb).

MINIU s. v. oxid de plumb.

MINIU s. (CHIM.) litargă, oxid de plumb.

minău s. n. – Miniu. Ngr. μίνιο sau, după Tiktin, din lat. minium. Termen de cultură, sec. XVII, înv.

MÍNIU subst. Oxid de plumb de culoare roșie-portocalie, insolubil în apă, folosit mai ales ca pigment la vopselele cu ulei de in întrebuințate pentru protecția fierului împotriva ruginii. Despre apusul apei Tritonului lăcuiesc livii plugarii. . . și să ung cu mineu roșiu pre trup. HERODOT (1645), 268. Zidit-ai ție casă cu măsură, cerdacuri largi și. . . văruite cu minău. BIBLIA (1 688), 507¹/32. Ia minău o litră, blaivas. . . pune-le. . . toate într-o oca de ulei de in (cca 1800). GRECU, P. 399, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM. Miniul este întrebuințat la fabricațiunea cristalului, la vernirea olâriilor, smălțuirea faianțelor. PONI, CH. 246. Materia activă pentru plăcile pozitive este compusă dintr-o pastă de miniu cu acid sulfuric. ENC. TEHN. II, 393. Miniu . . . este o pulbere roșie care, ca vopsea în ulei de in, se întrebuințează mai ales pentru a apăra fierul de rugină. MACAROVICI, CH. 378, cf. NICA, L. VAM. 159. - Și: (învechit) minău, minéu subst. – Din lat. minium, fr. minium, germ. Minium.

MINĂU subst. v. miniu.

MINEU³ subst. v. miniu.