12 definiții pentru ministreasă
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- altele (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MINISTREASĂ, ministrese, s. f. (Fam. și ir.) Soție de ministru. – Ministru + suf. -easă.
ministreasă sf [At: MACEDONSKI, O. III, 97 / V: (rar) ~esă / Pl: ~ese / E: ministru + -easă, cf fr ministresse] (Fam; și irn) Soție de ministru (1) Si: (nob) ministroaică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MINISTREASĂ, ministrese, s. f. (Fam. și ir.) Soție de ministru. – Ministru + suf. -easă.[1]
- După alte surse, ministresă. — cata
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MINISTREASĂ, ministrese, s. f. (Familiar sau ironic; în trecut) Soție de ministru. Pe fiică-sa el o măritase, de ajunsese... ministreasă. MACEDONSKI, O. III 97. Dacă n-ar fi fost la mîncare, Radu ar fi spus o vorbă de care-ar fi țiuit un ceas urechea stîngă a doamnei ministrese. VLAHUȚĂ, O. A. III 56.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ministresă sf vz ministreasă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MINISTRESĂ s.f. Soție de ministru. [Pl. -se, var. (după alte surse) ministreasă. / < fr. ministresse].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MINISTRESĂ s. f. (glumeț) soție de ministru. (< it. minis-tressa)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ministreasă (fam.) s. f., g.-d. art. ministresei; pl. ministrese
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ministreasă (fam.) s. f., g.-d. art. ministresei; pl. ministrese
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ministreasă s. f., g.-d. art. ministresei; pl. ministrese
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MINISTREASĂ s. f. (Familiar, adesea ironic) Soție de ministru (1); (neobișnuit) ministroaică. Pe fiica sa, el o măritase de ajunsese . . . ministreasă. MACEDONSKI, O. III, 97. De cînd e ministresă, și-a mai venit în fire. VLAHUȚĂ, D. 85. Cine vine? Ce-mpărăteasă, Ce ministreasă ? MARIAN, V. 82. - Pl.: ministrese. – Și: (rar) ministresă s. f. BUL. FIL. VI, 16. – Ministru + suf. -easă, după fr. ministresse. – Ministresă < fr. ministresse.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MINISTRÉSĂ s. f. v. ministreasă.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F12) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: MDN '08 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
ministreasă, ministresesubstantiv feminin
- 1. Soție de ministru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pe fiică-sa el o măritase, de ajunsese... ministreasă. MACEDONSKI, O. III 97. DLRLC
- Dacă n-ar fi fost la mîncare, Radu ar fi spus o vorbă de care-ar fi țiuit un ceas urechea stîngă a doamnei ministrese. VLAHUȚĂ, O. A. III 56. DLRLC
-
etimologie:
- Ministru + sufix -easă. DEX '98 DEX '09