7 definiții pentru ministreasă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MINISTREÁSĂ, ministrese, s. f. (Fam. și ir.) Soție de ministru. – Ministru + suf. -easă.

ministrea sf [At: MACEDONSKI, O. III, 97 / V: (rar) ~e / Pl: ~ese / E: ministru + -easă, cf fr ministresse] (Fam; și irn) Soție de ministru (1) Si: (nob) ministroaică.

MINISTREÁSĂ, ministrese, s. f. (Fam. și ir.) Soție de ministru. – Ministru + suf. -easă.[1]

  1. După alte surse, ministresă. cata

MINISTREÁSĂ, ministrese, s. f. (Familiar sau ironic; în trecut) Soție de ministru. Pe fiică-sa el o măritase, de ajunsese... ministreasă. MACEDONSKI, O. III 97. Dacă n-ar fi fost la mîncare, Radu ar fi spus o vorbă de care-ar fi țiuit un ceas urechea stîngă a doamnei ministrese. VLAHUȚĂ, O. A. III 56.

ministre sf vz ministreasă


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ministreásă (fam.) s. f., g.-d. art. ministrései; pl. ministrése

ministreásă s. f., g.-d. art. ministrései; pl. ministrése

Intrare: ministreasă
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ministrea
  • ministreasa
plural
  • ministrese
  • ministresele
genitiv-dativ singular
  • ministrese
  • ministresei
plural
  • ministrese
  • ministreselor
vocativ singular
  • ministrea
  • ministreaso
plural
  • ministreselor

ministreasă

  • 1. familiar ironic Soție de ministru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Pe fiică-sa el o măritase, de ajunsese... ministreasă. MACEDONSKI, O. III 97.
      surse: DLRLC
    • Dacă n-ar fi fost la mîncare, Radu ar fi spus o vorbă de care-ar fi țiuit un ceas urechea stîngă a doamnei ministrese. VLAHUȚĂ, O. A. III 56.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ministru + sufix -easă.
    surse: DEX '98 DEX '09