MINISTREASĂ, ministrese, s. f. (Familiar sau ironic; în trecut) Soție de ministru. Pe fiică-sa el o măritase, de ajunsese... ministreasă. MACEDONSKI, O. III 97. Dacă n-ar fi fost la mîncare, Radu ar fi spus o vorbă de care-ar fi țiuit un ceas urechea stîngă a doamnei ministrese. VLAHUȚĂ, O. A. III 56.