2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mineu1 sn vz minei1

MINÉI, mineie, s. n. Carte bisericească ortodoxă în care sunt indicate, pe luni și pe zile, slujbele religioase. – Din sl. mineĭ.

MINÉI, mineie, s. n. Carte bisericească ortodoxă în care sunt indicate, pe luni și pe zile, slujbele religioase. – Din sl. mineĭ.

minei1 sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 196/8 / V: ~eu / Pl: ~e / E: slv минеи] Carte bisericească ortodoxă în 12 părți, pentru cele 12 luni ale anului, cu slujbele religioase, pe luni și pe zile.

MINÉI, mineie, s. n. Carte bisericească în care sînt indicate, pe luni și pe zile, slujbele religioase. Am găsit un volum manuscript pe hîrtie coprinzînd mineiul pe luna decemvrie în limba slavonă. ODOBESCU, S. I 460. – Variantă: mineu s. n.

MINÉI ~e n. bis. Carte religioasă în care sunt indicate (pe luni și pe zile) toate slujbele din cursul anului. /<sl. minei

mineiu n. carte bisericească conținând slujbele sfinților din toate zilele anului: sunt 12 minee, unul pe fiecare lună. [Gr. mod.].

minéĭ n., pl. eĭe (ngr. minéon, d. vgr. menaîos, mensual, d. men, lună; vsl. mineía, rus. mintĭa, sîrb. mineĭ. V. minologhion, di- și tri-minie, mensual, almanah). Carte bisericească care conține serviciu sfinților din fie-care lună.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

minéi (minéie) s. n. – Minologhion. – Mr. mineu. Ngr. μιναϊον (Murnu 37), în parte prin intermediul sl. mineja, cf. bg., sb. minei. A circulat puțin și forma minologhion, s. n. (înv.), din ngr. μηνολόγιον (Gáldi 210).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

minei (gr. μηναῖον, „lunar, care urmează cursul lunii”) (Biz.), carte liturgică ce conține textul tuturor cântărilor de la vecernia* și utrenia* fiecărei zile. Există 12 m. (pentru fiecare lună un volum separat). Cu text muzical, volumele se numesc la greci minologhioane, iar la noi, idiomelare, stihirare*, doxastare (v. doxastarion).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MINEU gr. Mιναῖος (OS) < ebr. Minai Minei C., act.; cf. și subst. minei.

minéi, mineie s. n. Carte bisericească ortodoxă pe luni, care cuprinde slujbele sfinților și ale sărbătorilor din toate zilele celor 12 luni ale anului (în 12 vol.). Cele mai vechi mineie au fost executate în scriptoriul de la m-rea Putna la sfârșitul sec. 15. ◊ Minei pentru tot anul v. antologhion. - Din sl. mineĭ.

Intrare: Mineu
Mineu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mineu
Intrare: minei
substantiv neutru (N65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minei
  • mineiul
  • mineiu‑
plural
  • mineie
  • mineiele
genitiv-dativ singular
  • minei
  • mineiului
plural
  • mineie
  • mineielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mineu
  • mineul
plural
  • mineie
  • mineiele
genitiv-dativ singular
  • mineu
  • mineului
plural
  • mineie
  • mineielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

minei mineu

  • 1. Carte bisericească ortodoxă în care sunt indicate, pe luni și pe zile, slujbele religioase.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Am găsit un volum manuscript pe hîrtie coprinzînd mineiul pe luna decemvrie în limba slavonă. ODOBESCU, S. I 460.
      surse: DLRLC

etimologie: