MINERALIZATÓR, -OÁRE s. m., s. n. 1. S.m. (În dicționarele din trecut) Mineralog. Cf. COSTINESCU, LM. 2. S. n. Substanță ușor volatilă care se găsește în magmă și care favorizează formarea mineralelor și cristalizarea acestora prin reducerea viscozității și printr-o acțiune catalitică. Mineralizatorii din soluții se formează prin precipitare, fie din dizolvarea rocilor, fie din topiturile magmatice. LTR² 113. - Pl.: mineralizatori, -oare. – Mineraliza + suf. -tor.

MINERALIZAT, -Ă adj. Transformat în mineral. Cf. PONTBRIANT, D. Copacii păreau mineralizați. C. PETRESCU, Î. II, 245. - Pl.: mineralizați, -te. – V. mineraliza.

MINERALIZATOR, -OARE, mineralizatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care favorizează ori determină formarea sau cristalizarea unor minerale. 2. S. n. Substanță volatilă aflată în magmă, care ușurează cristalizarea acesteia prin reducerea viscozității sau printr-o acțiune catalitică. – Din fr. minéralisateur.

mineralizator, ~oare [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~oare / E: mineraliza + -tor] 1 sm (Îdt) Mineralog. 2 sn Substanță ușor volatilă din magmă care favorizează formarea mineralelor și cristalizarea acestora prin reducerea viscozității și acțiune catalitică.

MINERALIZATOR, -OARE, mineralizatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care favorizează ori determină formarea sau cristalizarea unor minerale. 2. S. n. Substanță ușor volatilă care se găsește în magmă și care favorizează formarea mineralelor și cristalizarea acestora prin reducerea viscozității și printr-o acțiune catalitică. – Din fr. minéralisateur.

MINERALIZATOR, -OARE, mineralizatori, -oare, adj. Care favorizează formarea sau cristalizarea unor minerale; care transformă un metal în mineral, combinîndu-se cu el.

MINERALIZATOR, -OARE adj., s.m. și n. (Substanță) care favorizează formarea sau cristalizarea unor minerale; care preface un metal în mineral, combinîndu-se cu el. [Cf. fr. minéralisateur].

MINERALIZATOR, -OARE I. adj. care preface un metal în mineral, combinându-se cu el; mineralizant. II. s. n. substanță care favorizează formarea sau cristalizarea unor minerale. (< fr. minéralisateur)

MINERALIZATOR² ~oare n. Substanță din componența magmei care favorizează formarea și cristalizarea mineralelor. /<fr. minéralisateur

MINERALIZATOR¹ ~oare (~ori, ~oare) 1) Care favorizează formarea și cristalizarea unor minerale. 2) Care transformă un metal în mineral, combinându-se cu el. /<fr. minéralisateur

*mineralizatór, -oáre adj. Care preface un metal în mineral combinîndu-se cu el: proprietățile mineralizatoare ale sulfuluĭ.

mineralizator¹ adj. m., pl. mineralizatori; f. sg. și pl. mineralizatoare

mineralizator² s. n., pl. mineralizatoare

mineralizator¹ adj. m., pl. mineralizatori; f. sg. și pl. mineralizatoare

mineralizator² s. n., pl. mineralizatoare

mineralizator s. n., pl. mineralizatoare

mineralizator adj. m., pl. mineralizatori; f. sg. și pl. mineralizatoare