MINERALIZATOR, -OARE, mineralizatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care favorizează ori determină formarea sau cristalizarea unor minerale. 2. S. n. Substanță volatilă aflată în magmă, care ușurează cristalizarea acesteia prin reducerea viscozității sau printr-o acțiune catalitică. – Din fr. minéralisateur.

mineralizator, ~oare [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~oare / E: mineraliza + -tor] 1 sm (Îdt) Mineralog. 2 sn Substanță ușor volatilă din magmă care favorizează formarea mineralelor și cristalizarea acestora prin reducerea viscozității și acțiune catalitică.

MINERALIZATOR, -OARE, mineralizatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care favorizează ori determină formarea sau cristalizarea unor minerale. 2. S. n. Substanță ușor volatilă care se găsește în magmă și care favorizează formarea mineralelor și cristalizarea acestora prin reducerea viscozității și printr-o acțiune catalitică. – Din fr. minéralisateur.

MINERALIZATOR, -OARE adj., s.m. și n. (Substanță) care favorizează formarea sau cristalizarea unor minerale; care preface un metal în mineral, combinîndu-se cu el. [Cf. fr. minéralisateur].

MINERALIZATOR, -OARE I. adj. care preface un metal în mineral, combinându-se cu el; mineralizant. II. s. n. substanță care favorizează formarea sau cristalizarea unor minerale. (< fr. minéralisateur)

MINERALIZATOR² ~oare n. Substanță din componența magmei care favorizează formarea și cristalizarea mineralelor. /<fr. minéralisateur

mineralizator² s. n., pl. mineralizatoare

mineralizator² s. n., pl. mineralizatoare

mineralizator s. n., pl. mineralizatoare

MINERALIZATÓR, -OÁRE s. m., s. n. 1. S.m. (În dicționarele din trecut) Mineralog. Cf. COSTINESCU, LM. 2. S. n. Substanță ușor volatilă care se găsește în magmă și care favorizează formarea mineralelor și cristalizarea acestora prin reducerea viscozității și printr-o acțiune catalitică. Mineralizatorii din soluții se formează prin precipitare, fie din dizolvarea rocilor, fie din topiturile magmatice. LTR² 113. - Pl.: mineralizatori, -oare. – Mineraliza + suf. -tor.