MINERALIZATÓR, -OÁRE s. m., s. n. 1. S.m. (În dicționarele din trecut) Mineralog. Cf. COSTINESCU, LM. 2. S. n. Substanță ușor volatilă care se găsește în magmă și care favorizează formarea mineralelor și cristalizarea acestora prin reducerea viscozității și printr-o acțiune catalitică. Mineralizatorii din soluții se formează prin precipitare, fie din dizolvarea rocilor, fie din topiturile magmatice. LTR² 113. - Pl.: mineralizatori, -oare. – Mineraliza + suf. -tor.