2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

minciuni sf [At: ȘEZ. I, 281 / Pl: (rar) ~ici / E: minciună + -ică] 1-2 (Șhp) Minciună (1) (mică) Si: minciunea (1-2), (reg) minciuniță (1-2). 3 (Mpl) Minciunea (3).

MINCIUNICĂ, minciunele, s. f. (Mai ales la pl.) Minciună (II).

MINCIUNEÁ, -ÍCĂ, minciunele, s. f. 1. Diminutiv al lui minciună (1). 2. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută dintr-o foaie de aluat nedospit, prăjită în grăsime; minciună (2). – Minciună + suf. -ea, -ică.

MINCIUNEÁ, -ÍCĂ, minciunele, s. f. 1. Diminutiv al lui minciună (1). 2. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută dintr-o foaie de aluat nedospit, prăjită în grăsime; minciună (2). – Minciună + suf. -ea, -ică.

minciunea sf [At: ȘEZ. I, 281 / Pl: ~de / E: minciunică css] 1-2 (Mpl; șhp) Minciunică (1-2). 3 (Mpl) Prăjitură făcută dintr-o fâșie îngustă de aluat prăjită în grăsime și pudrată cu zahăr. Si: minciună (18), minciunică (3), (rar) minciuniță (3) Vz uscățele.

MINCIUNEÁ, minciunele, s. f. (Mai ales la pl.) Minciună (II).

MINCIUNEÁ ~éle f. (diminutiv de la minciună) 1) Minciună nevinovată. 2) Produs de cofetărie preparat din felii de aluat nedospit și prăjit în multă grăsime; uscățică. /minciună + suf. ~ea

mincĭuneá și -nícă f., pl. ele (dim. d. mincĭună). Est. Un fel de prăjitură de casă numită în vest uscățea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

minciuneá/minciunícă s. f., art. minciuneáua/minciuníca, g.-d. art. minciunélei; pl. minciunéle, art. minciunélele

minciuneá/minciunícă s. f., art. minciuneáua/minciuníca, g.-d. art. minciunélei; pl. minciunéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MINCIUNI s. minciună, minciunea, scovardă, uscățea, uscățică, (Transilv. și Ban.) pancovă, (prin Ban. și sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mîncat o ~ caldă.)

MINCIUNEÁ s. minciună, minciunică, scovardă, uscățea, uscățică, (Transilv. și Ban.) pancovă, (prin Ban. și sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mâncat o ~.)

MINCIUNEA s. minciună, minciunică, scovardă, uscățea, uscățică, (Transilv. și Ban.) pancovă, (prin Ban. și sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mîncat o ~.)

Intrare: minciunică
minciunică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: minciunea / minciunică
minciunea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minciunea
  • minciuneaua
plural
  • minciunele
  • minciunelele
genitiv-dativ singular
  • minciunele
  • minciunelei
plural
  • minciunele
  • minciunelelor
vocativ singular
plural
minciunică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minciuni
  • minciunica
plural
  • minciunele
  • minciunelele
genitiv-dativ singular
  • minciunele
  • minciunelei
plural
  • minciunele
  • minciunelelor
vocativ singular
plural

minciunea / minciunică minciunică

etimologie:

  • Minciună + sufix -ea, -ică.
    surse: DEX '98 DEX '09