3 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MINȚÍT s. n. Faptul de a minți.V. minți.

MINȚÍT s. n. Faptul de a minți.V. minți.

mințit2, ~ă [At: (a. 1648) GCR I, 133/21 / Pl: ~iți, ~e / E: minți] 1 a (Înv) Mincinos (4). 2 a Înșelat în dragoste. 3 sfa Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 4 sfa Melodie după care se execută acest dans.

mințit1 sn [At: CARAGIALE, ap. CADE / Pl: (rar) ~uri / E: minți] 1-5 Mințire (1-5).

MINȚÍT2, -Ă, mințiți, -te, adj. Căruia i s-a ascuns adevărul, care a fost înșelat. Nu am stofă de bărbat mințit. CAMIL PETRESCU, T. II 291.

MINȚÍT1 s. n. Faptul de a minți; minciună. S-a dezvățat de mințit.

MINȚÍ, mint, vb. IV. 1. Intranz. A face afirmații care denaturează în mod intenționat adevărul, a spune minciuni. ◊ Expr. (Fam.) Minte de stinge (sau de stă soarele-n loc, de stă ceasul, de-ngheață apele), se spune despre un om foarte mincinos. 2. Tranz. A induce în eroare pe cineva; a înșela. ◊ Expr. A-și minți foamea = a-și potoli temporar foamea cu mâncare puțină. ♦ Spec. A înșela în dragoste pe cineva. – Lat. mentiri.

minți [At: CORESI, EV. 163 / V: (înv) mân~, men~ / Pzi: mint, (îvp) minț, mânt, ~țesc / E: ml mentire] 1 vi A susține, în mod voit, lucruri neadevărate. 2-4 vtri (Îe) ~nte de se opresc apele (în loc) (sau de-ngheață apele, de ia spumele de la gură, de stă soarele-n loc, de stinge, de-ți stă ceasul) Exprimă convingerea că un om este foarte mincinos. 5 vt A induce în eroare Si: a amăgi, a înșela, a păcăli. 6 vt (Spc) A înșela în dragoste Si: a trăda. 7 vt (D. simțuri) A denatura realitatea Si: a înșela. 8 vt (Pop; îe) A-și ~ foamea A-și potoli temporar foamea gustând ceva, mâncând puțin. 9 vz (Înv; ccd) A se dovedi mincinos, trădător față de cineva sau ceva. 10 vi A se lepăda de cineva sau de ceva. 11 vi A nu se ține de cuvânt. 12 vt (Îvr) A dovedi pe cineva drept mincinos.

MINȚÍ, mint, vb. IV. 1. Intranz. A face afirmații care denaturează în mod intenționat adevărul, a spune minciuni. ◊ Expr. (Fam.) Minte de stinge (sau de stă soarele-n loc, de-ți stă ceasul, de-ngheață apele), se spune despre un om foarte mincinos. 2. Tranz. A induce în eroare pe cineva; a înșela. ◊ Expr. A-și minți foamea = a-și potoli temporar foamea cu mâncare puțină. ♦ Spec. A înșela în dragoste pe cineva. – Lat. mentiri.

MINȚÍ, mint, vb. IV. 1. Intranz. A afirma în mod conștient un neadevăr, a denatura adevărul, a spune minciuni. De ce mă pune pe mine să mint în locul lui? Să mă fac de rîs? DEMETRIUS, C. 18. Nu, nu te iubesc, sărmană copilă! De ți-am și spus-o, am mințit. NEGRUZZI, S. I 55. Zis-a badea c-a veni Pînă-n fundul grădinii.. D-a mințit și n-a venit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 97. ◊ Expr. Minte de stinge (sau de stă soarele-n loc, de-ngheață apele) = spune minciuni foarte mari, gogonate. Minte de stă soarele-n loc, iar luna să bagă după nor de rușine. RETEGANUL, P. I 30. ◊ Tranz. (Rar) Te pune pe-un genunche Și-ți tot minte mii și sute. Și mai mari și mai mărunte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 276. ◊ Tranz. (Neobișnuit, cu privire la basme, snoave etc.) A povesti. (Atestat în forma regională minț) încordați-vă urechile, căscați-vă gurile și ascultați să vă mință nenea Ionuț o poveste asemenea căreia n-a fost, nici nu este. BOTA, P. 114. ◊ Tranz. A induce în eroare; a amăgi, a înșela. Vai de mine! cum poți minți oamenii astfel! SADOVEANU, Z. C. 254. Oare ochii ei o mint, Sau aievea-i, adevăru-i? Flori de tei el are-n păru-i Și la șold un corn de-argint. EMINESCU, O. I 103. Iepurile fricos și vulpea vicleană cari, fiecare dupe firea sa, se silesc a-și minți gonacii. ODOBESCU, S. III 41. ◊ Absol. Un tînăr – zmeu năprasnic cu ochi ce sorb și mint. MACEDONSKI, O. I 24. ◊ Fig. Ca să mai mintă așteptarea, Constantin a început să fumeze. GALACTION, O. I 146. ◊ Expr. A-și minți foamea = a-și potoli temporar foamea cu puțină mîncare; a-și amăgi foamea. Îmi mai minții nițel foamea cu poamele ce găseam. GORJAN, H. I 133. – Prez. ind. și: mințesc (RETEGANUL, P.III 84), (învechit și regional) minț.

A MINȚÍ mint 1. tranz. A induce în eroare (recurgând la minciuni); a face să ia un neadevăr drept adevăr; a înșela; a păcăli; a amăgi. 2. intranz. A spune minciuni; a fi mincinos; a amăgi. /<lat. mentiri

mințì v. a nu spune adevărul. [Lat. MENTIRl].

mint și (est) -țésc, a v. intr. (lat. mentiri și mentire, it. mentire, pv. fr. cat. sp. pg. mentir. V. mincĭună). Spun mincĭunĭ. V. tr. Înșel pe cineva pin mincĭunĭ saŭ spun cuĭva mincĭunĭ. Fig. Urechea mea nu mă minte. – În est ob. spun mincĭunĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mințí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mint, imperf. 3 sg. mințeá; conj. prez. 3 să míntă

mințí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mint, imperf. 3 sg. mințeá; conj. prez. 3 sg. și pl. míntă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MINȚÍT adj. v. fals, inautentic, inventat, mincinos, născocit, neadevărat, neautentic, neîntemeiat, nereal, plăsmuit, scornit.

mințit adj. v. FALS. INAUTENTIC. INVENTAT. MINCINOS. NĂSCOCIT. NEADEVĂRAT. NEAUTENTIC. NEÎNTEMEIAT. NEREAL. PLĂSMUIT. SCORNIT.

arată toate definițiile

Intrare: mințit (adj.)
mințit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mințit
  • mințitul
  • mințitu‑
  • minți
  • mințita
plural
  • mințiți
  • mințiții
  • mințite
  • mințitele
genitiv-dativ singular
  • mințit
  • mințitului
  • mințite
  • mințitei
plural
  • mințiți
  • mințiților
  • mințite
  • mințitelor
vocativ singular
plural
Intrare: mințit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mințit
  • mințitul
  • mințitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mințit
  • mințitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: minți
verb (VT309)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • minți
  • mințire
  • mințit
  • mințitu‑
  • mințind
  • mințindu‑
singular plural
  • minți
  • minte-
  • mințiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mint
  • mi
(să)
  • mint
  • mi
  • mințeam
  • minții
  • mințisem
a II-a (tu)
  • minți
(să)
  • minți
  • mințeai
  • mințiși
  • mințiseși
a III-a (el, ea)
  • minte
(să)
  • mintă
  • mință
  • mințea
  • minți
  • mințise
plural I (noi)
  • mințim
(să)
  • mințim
  • mințeam
  • mințirăm
  • mințiserăm
  • mințisem
a II-a (voi)
  • mințiți
(să)
  • mințiți
  • mințeați
  • mințirăți
  • mințiserăți
  • mințiseți
a III-a (ei, ele)
  • mint
(să)
  • mintă
  • mință
  • mințeau
  • minți
  • mințiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mințit (adj.)

  • 1. Căruia i s-a ascuns adevărul, care a fost înșelat.
    exemple
    • Nu am stofă de bărbat mințit. CAMIL PETRESCU, T. II 291.
      surse: DLRLC

etimologie:

mințit (s.n.)

etimologie:

  • vezi minți
    surse: DEX '98 DEX '09

minți

  • 1. intranzitiv A face afirmații care denaturează în mod intenționat adevărul, a spune minciuni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • De ce mă pune pe mine să mint în locul lui? Să mă fac de rîs? DEMETRIUS, C. 18.
      surse: DLRLC
    • Nu, nu te iubesc, sărmană copilă! De ți-am și spus-o, am mințit. NEGRUZZI, S. I 55.
      surse: DLRLC
    • Zis-a badea c-a veni Pînă-n fundul grădinii... D-a mințit și n-a venit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 97.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv rar Te pune pe-un genunche Și-ți tot minte mii și sute. Și mai mari și mai mărunte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 276.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie familiar Minte de stinge (sau de stă soarele-n loc, de stă ceasul, de-ngheață apele), se spune despre un om foarte mincinos.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Minte de stă soarele-n loc, iar luna să bagă după nor de rușine. RETEGANUL, P. I 30.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv neobișnuit Cu privire la basme, snoave etc.:
      surse: DLRLC sinonime: povesti attach_file un exemplu
      exemple
      • Încordați-vă urechile, căscați-vă gurile și ascultați să vă mință nenea Ionuț o poveste asemenea căreia n-a fost, nici nu este. BOTA, P. 114.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A induce în eroare pe cineva.
    exemple
    • Vai de mine! cum poți minți oamenii astfel! SADOVEANU, Z. C. 254.
      surse: DLRLC
    • Oare ochii ei o mint, Sau aievea-i, adevăru-i? Flori de tei el are-n păru-i Și la șold un corn de-argint. EMINESCU, O. I 103.
      surse: DLRLC
    • Iepurile fricos și vulpea vicleană cari, fiecare dupe firea sa, se silesc a-și minți gonacii. ODOBESCU, S. III 41.
      surse: DLRLC
    • absolut Un tînăr – zmeu năprasnic cu ochi ce sorb și mint. MACEDONSKI, O. I 24.
      surse: DLRLC
    • figurat Ca să mai mintă așteptarea, Constantin a început să fumeze. GALACTION, O. I 146.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A-și minți foamea = a-și potoli temporar foamea cu mâncare puțină.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Îmi mai minții nițel foamea cu poamele ce găseam. GORJAN, H. I 133.
        surse: DLRLC
    • 2.2. prin specializare A înșela în dragoste pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • comentariu Prezent indicativ și: mințesc.
    surse: DLRLC
  • comentariu învechit regional Prezent indicativ și: minț.
    surse: DLRLC

etimologie: