2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIMÁ, mimez, vb. I. Tranz. A reprezenta situații, sentimente etc. prin gesturi, fără cuvinte. ♦ A imita gesturile, apucăturile cuiva. – Din fr. mimer.

mima vt [At: CR (1836), 281]/1 / Pzi: ~mez / E: fr mimer] 1 A exprima idei și sentimente numai prin gesturi sau prin mimică. 2 A imita gesturi, atitudini etc. 3 A simula.

MIMÁ, mimez, vb. I. Tranz. A interpreta un rol, o piesă etc. sau a exprima ceva prin mimică, prin gesturi, ca un mim (2). ♦ A imita gesturile, apucăturile cuiva. – Din fr. mimer.

MIMÁ, mimez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o piesă de teatru, un rol etc.) A interpreta prin gesturi, ca un mim. (Fig.) Femeile îl ascultă cu interes și aprobă cu întrebări mirate, respectuos mimate, savanta expunere. CAMIL PETRESCU, T. II 90. ♦ (Cu privire la gesturi, apucături etc.) A imita. C-o ușurință uimitoare știa să mimeze gesturile. BART, E. 40.

MIMÁ vb. I. tr. A interpreta (un rol, o piesă) prin mimică. ♦ A imita gesturile, felul de a fi al cuiva. [< fr. mimer, it. mimare].

MIMÁ vb. tr. 1. a interpreta (un rol, o piesă) prin mimică. 2. a imita gesturile, vocea, felul de a fi al cuiva. (< fr. mimer)

A MIMÁ ~éz tranz. 1) (idei, sentimente, stări sufletești, atitudini etc.) A exprima prin mimică, fără a recurge la cuvinte. 2) (gesturile, felul de a fi al cuiva) A reproduce cu fidelitate; a imita; a copia. /<fr. mimer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mimá (a ~) vb., ind. prez. 3 mimeáză

mimá vb., ind. prez. 1 sg. miméz, 3 sg. și pl. mimeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÍMĂ s. v. mamă, măicuță, mămică.

mi s. v. MAMĂ. MĂICUȚĂ. MĂMICĂ.

MIMÁ vb. a imita, a reproduce, (înv.) a închipui. (A ~ gesturile cuiva.)

MIMA vb. a imita, a reproduce, (înv.) a închipui. (A ~ gesturile cuiva.)

Intrare: mimă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mi
  • mima
plural
genitiv-dativ singular
  • mime
  • mimei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mima
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mima
  • mimare
  • mimat
  • mimatu‑
  • mimând
  • mimându‑
singular plural
  • mimea
  • mimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mimez
(să)
  • mimez
  • mimam
  • mimai
  • mimasem
a II-a (tu)
  • mimezi
(să)
  • mimezi
  • mimai
  • mimași
  • mimaseși
a III-a (el, ea)
  • mimea
(să)
  • mimeze
  • mima
  • mimă
  • mimase
plural I (noi)
  • mimăm
(să)
  • mimăm
  • mimam
  • mimarăm
  • mimaserăm
  • mimasem
a II-a (voi)
  • mimați
(să)
  • mimați
  • mimați
  • mimarăți
  • mimaserăți
  • mimaseți
a III-a (ei, ele)
  • mimea
(să)
  • mimeze
  • mimau
  • mima
  • mimaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mima

  • 1. A reprezenta situații, sentimente etc. prin gesturi, fără cuvinte.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • figurat Femeile îl ascultă cu interes și aprobă cu întrebări mirate, respectuos mimate, savanta expunere. CAMIL PETRESCU, T. II 90.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A imita gesturile, apucăturile cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: imita attach_file un exemplu
      exemple
      • C-o ușurință uimitoare știa să mimeze gesturile. BART, E. 40.
        surse: DLRLC

etimologie: