MIMA, mimez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o piesă de teatru, un rol etc.) A interpreta prin gesturi, ca un mim. (Fig.) Femeile îl ascultă cu interes și aprobă cu întrebări mirate, respectuos mimate, savanta expunere. CAMIL PETRESCU, T. II 90. ♦ (Cu privire la gesturi, apucături etc.) A imita. C-o ușurință uimitoare știa să mimeze gesturile. BART, E. 40.