6 definiții pentru miluitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MILUITÓR, -OÁRE, miluitori, -oare, adj. (Înv.) Darnic. [Pr.: -lu-i-] – Milui + suf. -tor.

MILUITÓR, -OÁRE, miluitori, -oare, adj. (Înv.) Darnic. [Pr.: -lu-i-] – Milui + suf. -tor.

miluitor, ~oare [At: CORESI, EV. 20 / V: ~iu / Pl: ~i, ~oare~ / E: milui + -tor] (Înv) 1-4 smf, a Milos (1-3, 5). 5 sma Mântuitor (6). 6-7 Milos (7-8).

MILUITÓR, -OÁRE, miluitori, -oare, adj. (Rar) Darnic.

miluitoriu, ~oare smf, a vz miluitor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

miluitór (-lu-i-) adj. m., pl. miluitóri; f. sg. și pl. miluitoáre

miluitór adj. m. (sil. -lu-i-), pl. miluitóri; f. sg. și pl. miluitoáre

Intrare: miluitor
miluitor adjectiv
  • silabație: mi-lu-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miluitor
  • miluitorul
  • miluitoru‑
  • miluitoare
  • miluitoarea
plural
  • miluitori
  • miluitorii
  • miluitoare
  • miluitoarele
genitiv-dativ singular
  • miluitor
  • miluitorului
  • miluitoare
  • miluitoarei
plural
  • miluitori
  • miluitorilor
  • miluitoare
  • miluitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

miluitor

etimologie:

  • Milui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09