opțiuni
  • info

9 definiții pentru miluitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MILUITOR, -OARE, miluitori, -oare, adj. (Înv.) Darnic. [Pr.: -lu-i-] – Milui + suf. -tor.

MILUITOR, -OARE, miluitori, -oare, adj. (Înv.) Darnic. [Pr.: -lu-i-] – Milui + suf. -tor.

miluitor, ~oare [At: CORESI, EV. 20 / V: ~iu / Pl: ~i, ~oare~ / E: milui + -tor] (Înv) 1-4 smf, a Milos (1-3, 5). 5 sma Mântuitor (6). 6-7 Milos (7-8).

MILUITOR, -OARE, miluitori, -oare, adj. (Rar) Darnic.

miluitoriu, ~oare smf, a vz miluitor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

miluitor (desp. -lu-i-) adj. m., pl. miluitori; f. sg. și pl. miluitoare

miluitor (-lu-i-) adj. m., pl. miluitori; f. sg. și pl. miluitoare

miluitor adj. m. (sil. -lu-i-), pl. miluitori; f. sg. și pl. miluitoare

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MILUITÓR, -OÁRE adj. (Învechit) 1. Milos (I 1). Frații iubitori, miluitori (m i l o s t i v i N. TEST. 1 648, BIBLIA 1 688). COD. VOR. 154/4 2. Milos (I 3). Eftin și miluitoriu Domnul PSALT. 239. Cela ce mai vîrtos iaste miluitorii și vindecătoriu. CORESI, EV. 20. ♦ (Substantivat) Mîntuitor. Venirea acestui împărat ce iaste miluitoriul. . . nostru. VARLAAM, C. 71 cf. 59. 3. Milos (II). Să fiți dăruitori și miluitor cătră săraci (a. 1 642). GCR I, 96/33, cf. 84/27 ANON. CAR. Prin ajutorința unei mîni miluitoare. CONACHI, P. 293. ◊ (Substantivat) Cu mutarea sa d-aici [săracii] pierdură pe miluitorul. GORJAN, H. IV, 236/9. ♦ Casă miluitoare v. c a s ă. Pl.: miluilori, -oare. - – Și: miluitóriu, -oáre adj. – Milui + suf. -tor.

MILUITÓRIU, -OÁRE adj. v. miluitor.

Intrare: miluitor
miluitor adjectiv
  • silabație: mi-lu-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miluitor
  • miluitorul
  • miluitoru‑
  • miluitoare
  • miluitoarea
plural
  • miluitori
  • miluitorii
  • miluitoare
  • miluitoarele
genitiv-dativ singular
  • miluitor
  • miluitorului
  • miluitoare
  • miluitoarei
plural
  • miluitori
  • miluitorilor
  • miluitoare
  • miluitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
miluitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

miluitor, miluitoareadjectiv

etimologie:
  • Milui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.