5 intrări

school Articole pe această temă:

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÉDICO-MILITÁR, -Ă, medico-militari, -e, adj. Care se referă la problemele medicale ale armatei. – Medico- + militar.

MILITÁR, -Ă, militari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din cadrele armatei sau care este chemată în armată pentru efectuarea stagiului militar, la concentrare sau la mobilizare; ostaș, oștean. 2. Adj. Care aparține armatei sau militarilor (1), privitor la armată sau la militari, specific armatei sau militarilor; făcut după principii proprii armatei; milităresc, ostășesc. ◊ Serviciu (sau stagiu) militar = stagiu pe care trebuie să-l efectueze toți bărbații valizi ai unei țări în care există această obligație. ♦ Realizat sau efectuat prin sau de către armată. – Din fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär.

medico-militar, ~ă a [At: DLR / Pl: ~i, ~e / E: medico- + militar] 1 Care aparține problemelor medicale ale armatei. 2 Referitor la problemele medicale ale armatei.

militar, ~ă [At: (cca 1800) IORGA, S. D. XII, 130 / V: (pop) mel~, melet~, ~iu, ~ter / Pl: ~i, ~e / E: fr militaire, lat militaris, ger Militar] 1 sm (Îoc civil) Persoană din cadrele armatei sau care își îndeplinește stagiul în armată Si: (înv) cătană, ostaș, (îvp) oștean, soldat. 2-3 a Care aparține (armatei sau) militarilor (1) Si: milităresc (1-2), ostășesc,(îvp) oștenesc. 4-5 a Care se referă (la rmată sau) la militari (1) Si: milităresc (3-4), ostășesc, (îvp) oștenesc. 6-7 a Specific (armatei sau) militarilor (1) Si: milităresc (5-6), ostășesc, (îvp) oștenesc. 8 a Făcut după principii proprii armatei. 9 a (Îs) Serviciu (sau stagiu) ori (înv) slujba ~ă Stagiu de annată obligatoriu pentru bărbații valizi. 10 a Pus la dispoziția armatei. 11 a Realizat prin sau de către arnată.

MEDICO-MILITÁR, -Ă, medico-militari, -e, adj. Care se referă la problemele medicale ale armatei. – Medico- + militar.

MILITÁR, -Ă, militari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din cadrele armatei sau care își face stagiul militar; ostaș, oștean. 2. Adj. Care aparține armatei sau militarilor (1), privitor la armată sau la militari, specific armatei sau militarilor; făcut după principii proprii armatei; milităresc, ostășesc. ◊ Serviciu (sau stagiu) militar = stagiu pe care sunt obligați să-l presteze toți bărbații valizi ai unei țări. ♦ Realizat sau efectuat prin sau de către armată. – Din fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär.

MEDICO-MILITÁR, -Ă, medico-militari, -e, adj. Care se referă la problemele de medicină ivite în armată sau avînd legătură cu practica medicinei în armată.

MILITÁR2, -Ă, militari, -e, adj. 1. Care ține de armată; al armatei, ostășesc. În clipa supremă a despărțirii, la vasele militare n-au loc acele scene de îmbrățișări, lacrime, strigăte și gălăgie, care se petrec la plecarea vaselor de pasageri. BART, E. 234. Ființa funcționarilor civili și militari... da acestei priveliști o pompă solemnă. NEGRUZZI, S. I 36. Constantin Mavrocordat, la 1739, desființa de tot vechea organizare militară a țării. BĂLCESCU, O. I 32. ◊ Serviciu militar = stagiu obligatoriu în armată pentru toți cetățenii valizi. Tren militar = tren care transportă trupe și materiale. Tremd militar e-aici de două zile. VINTILĂ, O. 11. ♦ Care se bazează pe armată. Ofensivă militară. 2. Privitor la război, de război; războinic. [AL. Donici] s-a dus la Petersburg și a intrat în corpul de cadeți. Însă avea el oare vocațiune pentru arta militară? NEGRUZZI, S. I 332.

MILITÁR1, militari, s. m. (În opoziție cu civil) Persoană care face parte din cadrele armatei sau care își face stagiul militar (indiferent de grad). V. ostaș, oștean. Drept să vă spun, ca vechi militar care am făcut campania cu rușii în tinerețe, îi admir. SADOVEANU, M. C. 92. Frumos, domnule maior, foarte frumos. Ce fel de cavaler ești dumneata? Ce fel de militar ești dumneata? SEBASTIAN, T. 38. Frunză verde de stejar, M-a dat satul militar. TEODORESCU, P. P. 300.

MEDICO-MILITÁR, -Ă adj. Referitor la medicina militară. [< medico- + militar].

MILITÁR, -Ă adj. Care ține de armată; ostășesc. ◊ Serviciu militar = stagiu făcut în armată de un cetățean. ♦ Care se bazează pe armată; care ține de război; războinic. // s.m. Persoană care aparține cadrelor active ale armatei; ostaș. [Cf. fr. militaire, it. militare, lat. militaris, militarius].

MÁNU MILITÁRI loc. adv. prin folosirea forței armate. (< lat. manu militari)

MEDICO-MILITÁR, -Ă adj. referitor la medicina militară. (< medico- + militar)

MILITÁR, -Ă I. adj. care ține de armată; ostășesc. ♦ stagiu ~ = stagiu făcut în armată de un cetățean. ♦ care se bazează pe armată; de război. II. s. m. cel care aparține cadrelor active ale armatei. (< fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär)

MILITÁR1 ~ă (~i, ~e) Care ține de armată sau de militari; propriu armatei sau militarilor. Aviație ~ă. ◊ Serviciu ~ durată de instruire a cetățenilor în rândurile forțelor armate. /<fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär

MILITÁR2 ~i m. Persoană care își face stagiul militar sau face parte din cadrele armatei; ostaș; soldat. /<fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär

arată toate definițiile

Intrare: militari
militari
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: medico-militar
medico-militar adjectiv
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • medico-militar
  • medico-militarul
  • medico-militaru‑
  • medico-milita
  • medico-militara
plural
  • medico-militari
  • medico-militarii
  • medico-militare
  • medico-militarele
genitiv-dativ singular
  • medico-militar
  • medico-militarului
  • medico-militare
  • medico-militarei
plural
  • medico-militari
  • medico-militarilor
  • medico-militare
  • medico-militarelor
vocativ singular
plural
Intrare: militar (adj.)
militar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • militar
  • militarul
  • militaru‑
  • milita
  • militara
plural
  • militari
  • militarii
  • militare
  • militarele
genitiv-dativ singular
  • militar
  • militarului
  • militare
  • militarei
plural
  • militari
  • militarilor
  • militare
  • militarelor
vocativ singular
plural
Intrare: militar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • militar
  • militarul
  • militaru‑
plural
  • militari
  • militarii
genitiv-dativ singular
  • militar
  • militarului
plural
  • militari
  • militarilor
vocativ singular
  • militarule
  • militare
plural
  • militarilor
Intrare: militare
militare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • militare
  • militarea
plural
  • militări
  • militările
genitiv-dativ singular
  • militări
  • militării
plural
  • militări
  • militărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

medico-militar

  • 1. Care se referă la problemele medicale ale armatei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • Medico- + militar
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

militar (adj.)

  • 1. Care aparține armatei sau militarilor, privitor la armată sau la militari, specific armatei sau militarilor; făcut după principii proprii armatei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: milităresc ostășesc attach_file 3 exemple
    exemple
    • În clipa supremă a despărțirii, la vasele militare n-au loc acele scene de îmbrățișări, lacrime, strigăte și gălăgie, care se petrec la plecarea vaselor de pasageri. BART, E. 234.
      surse: DLRLC
    • Ființa funcționarilor civili și militari... da acestei priveliști o pompă solemnă. NEGRUZZI, S. I 36.
      surse: DLRLC
    • Constantin Mavrocordat, la 1739, desființa de tot vechea organizare militară a țării. BĂLCESCU, O. I 32.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Serviciu (sau stagiu) militar = stagiu pe care trebuie să-l efectueze toți bărbații valizi ai unei țări în care există această obligație.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.2. Tren militar = tren care transportă trupe și materiale.
      exemple
      • Trenul militar e-aici de două zile. VINTILĂ, O. 11.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Realizat sau efectuat prin sau de către armată; care se bazează pe armată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Ofensivă militară.
        surse: DLRLC
  • 2. Privitor la război, de război.
    exemple
    • [AL. Donici] s-a dus la Petersburg și a intrat în corpul de cadeți. Însă avea el oare vocațiune pentru arta militară? NEGRUZZI, S. I 332.
      surse: DLRLC

etimologie:

militar, -ă (persoană) militară

  • 1. Persoană care face parte din cadrele armatei sau care este chemată în armată pentru efectuarea stagiului militar, la concentrare sau la mobilizare.
    exemple
    • Drept să vă spun, ca vechi militar care am făcut campania cu rușii în tinerețe, îi admir. SADOVEANU, M. C. 92.
      surse: DLRLC
    • Frumos, domnule maior, foarte frumos. Ce fel de cavaler ești dumneata? Ce fel de militar ești dumneata? SEBASTIAN, T. 38.
      surse: DLRLC
    • Frunză verde de stejar, M-a dat satul militar. TEODORESCU, P. P. 300.
      surse: DLRLC

etimologie: