MILIEU, milieuri, s. n. Obiect din pânză (brodată) sau din dantelă, care se așază (ca ornament) pe o mobilă. – Din fr. milieu.

milieu sn [At: DLR / P: ~li-eu / V: ~leu / Pl: ~ri / E: fr milieu (de table)] 1 Obiect de pânză brodată sau de dantelă, care se așază ca ornament pe masă sau pe mobilă. 2 (Reg) Față de masă.

MILIEU, milieuri, s. n. Obiect din pânză (brodată) sau din dantelă, care se așază (ca ornament) pe o mobilă. [Pr.: -li-eu] – Din fr. milieu.

MILIEU s.n. Obiect (rotund) de pînză sau de dantelă care se așază pe o masă sau pe o altă mobilă ca ornament. [Pron. -li-eu. / < fr. milieu (de table)].

MILIEU s. n. obiect de pânză sau dantelă care se așază pe o masă sau pe o altă mobilă ca ornament. (< fr. milieu)

milieu s. m. (franțuzism) Mediu social al hoților, traficanților etc. ◊ „Borfașul, polițistul, delatorul, femeia (privită cu acel misoginism al milieului), un bar, un pian, o colivie, devin obiecte de studiu și de urmărit doar când, în fața acțiunii, sunt cuceriți și cucerite de neliniștea gestului și a înfăptuirii.” R.lit. 14 IV 77 p. 11 [pron. miliö] (DEX, DN3 – alt sens)

MILIEU ~euri n. Obiect (de podoabă) din pânză (brodată) sau din dantelă, care se așază pe o mobilă. [Sil. -li-eu] /<fr. milieu

mileu sn vz milieu

milieu (desp. -lieu) s. n., art. milieul; pl. milieuri

!milieu (-lieu) s. n., art. milieul; pl. milieuri

milieu s. n. (sil. -li-eu), art. milieul; pl. milieuri

MILIEU s. n. Obiect de pînză (împodobit cu broderii) sau de dantelă, care se așază (ca ornament) pe masă sau pe o mobilă. ♦ ( Regional) Față de masă. Com. din VOINEȘTI-TÎRGOVIȘTE. - Pronunțat: -li-eu. – Pl.: milieuri. – Din fr. milieu [de table].