14 definiții pentru mileniu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MILENIU, milenii, s. n. Perioadă de timp de o mie de ani; p. ext. (la pl.) perioadă extrem de lungă, de mii de ani. – Din lat. millenium.

MILENIU, milenii, s. n. Perioadă de timp de o mie de ani; p. ext. (la pl.) perioadă extrem de lungă, de mii de ani. – Din lat. millenium.

mileniu sn [At: BARCIANU / Pl: ~ii / E: lat millenium] 1 Perioadă de o mie de ani Si: (rar) milenar (3). 2 (Pex; mpl) Perioadă extrem de lungă.

MILENIU, milenii, s. n. Perioadă de timp de o mie de ani, p. ext. de mii de ani. În codrul acesta vrăjit, Stejarii-s de două milenii, BENIUC, V. 85.

MILENIU s.n. Interval de timp de o mie de ani. ♦ Împlinirea a o mie de ani de la producerea unui eveniment însemnat; sărbătorirea evenimentului cu această ocazie. [Pron. -niu. / cf. it. millennio].

MILENIU s. n. perioadă de timp de o mie de ani. ◊ împlinirea a o mie de ani de la producerea unui eveniment însemnat. (< lat. millenium)

MILENIU ~i n. Perioadă de timp de o mie de ani. /<lat. millenium

*miléniŭ n. (nlat. millenium, d. mille, o mie, și annus, an. V. deceniŭ). Timp de o mie de anĭ saŭ zece secule.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mileniu [niu pron. nĭu] s. n., art. mileniul; pl. milenii, art. mileniile (desp. -ni-i-); abr. mil.

mileniu [niu pron. nĭu] s. n., art. mileniul; pl. milenii, art. mileniile (-ni-i-); abr. mil.

mileniu s. n. [-niu pron. -nĭu], art. mileniul; pl. milenii, art. mileniile (sil.-ni-i-)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MILÉNIU s. n. Perioadă de timp de o mie de ani, (rar) milenar (2); p. e x t. (mai ales la pl.) perioadă extrem de lungă. Cf. LM, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Aceea ce e absolut caracteristic pentru primele secole ale mileniului I a. Chr. în Dacia, e legătura culturală cu Italia. PÂRVAN, G. 319. Țara adormită de-un mileniu De suflul blestemat al unui geniu. CAMIL PETRESCU, V. 69. Mărfurile necunoscute și stranii din alt mileniu, pe care le-a cumpărat și le-a vîndut. PETRESCU, R. DR. 35. O intonație tristă de melopee veche, care vine din milenii trecute ale suferinților. SADOVEANU, O. IX, 235, cf. id. E. 10. Să caște lumea gura la ele și peste o jumătate de mileniu. Și să spună: ăla le-a pictat. STANCU, R. A. I, 173. Istoria Gruziei. . . este veche de cîteva milenii. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2863. Platoul în care mii de milenii natura a săpat apelor un drum nestăvilit. V. ROM. noiembrie 1954, 71. – Pl.: milenii. - Din lat. millenium.

Intrare: mileniu
  • pronunție: milenĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mileniu
  • mileniul
  • mileniu‑
plural
  • milenii
  • mileniile
genitiv-dativ singular
  • mileniu
  • mileniului
plural
  • milenii
  • mileniilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mileniu, mileniisubstantiv neutru

  • 1. Perioadă de timp de o mie de ani. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN Șăineanu, ed. VI
    • format_quote În codrul acesta vrăjit, Stejarii-s de două milenii, BENIUC, V. 85. DLRLC
  • 2. Împlinirea a o mie de ani de la producerea unui eveniment însemnat; sărbătorirea evenimentului cu această ocazie. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.