MIJLOCITOR, -OARE, mijlocitori, -oare, s. m. și f. Persoană care mijlocește; intermediar. Mă fac mijlocitor între voi și proprietari, și voi insista ca să vi se facă dreptate și condiții mai blînde. DUMITRIU, N. 31.

MIJLOCITOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care mijlocește o înțelegere; mediator; intermediar. /a mijloci + suf. ~tor

mijlocitór, -oáre s. Care mijlocește, mediator, intermediar: mijlocitor de banĭ și mărfurĭ.

mijlocitoare s. f., g.-d. art. mijlocitoarei; pl. mijlocitoare

mijlocitoare s. f., g.-d. art. mijlocitoarei; pl. mijlocitoare

mijlocitoare s. f., g.-d. art. mijlocitoarei; pl. mijlocitoare

MIJLOCITOARE s. intermediară, (înv. și reg.) telăliță, teleleică. (~ într-o tranzacție.)

MIJLOCITOARE s. intermediară, (înv. și reg.) telăliță, teleleică. (~ într-o tranzacție.)

MIJLOCITOR s. v. pețitor.

mijlocitor, -oare s.m., s.f. 1 intermediar, mediator, <livr.> intercesor, <rar> interpus, <înv. și reg.> arca¹, <înv.> mijloc, organon, solitor, <fig.; rar> organ¹, <arg.> șafar. Unul dintre marii boieri ai țării a fost mijlocitor între domnul Moldovei și hanul tătarilor. 2 intermediar, misit, samsar, <rar> intermediator, <înv. și reg.> telăliță, teleleică¹, teleleoaică, <reg.> mecler, <înv.> geambaș <ital.; înv.> sensal. Afacerea a fost înlesnită de un mijlocitor iscusit în materie de contrabandă. 3 proxenet, rufian, <fam.; peior.> codoș, codoșcă, <înv. și reg.> supuitor, votru, <reg.> pohoț, vătaf, <înv.> geambaș, hotru, pezevenchi, verigaș, votritor, <fig.> pește, <fig.; reg.> cloță, <arg.> ambasador, garid, herghelegiu, nene, papașa, prințesă. Mijlocitorul intermediază prostituția. 4 (înv.) v. Pețitor.

mijlocitor s. v. PEȚITOR.