10 definiții pentru mijlocitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIJLOCITÓR, -OÁRE, mijlocitori, -oare, s. m. și f. Persoană care mijlocește; intermediar, misit, samsar. – Mijloci + suf. -tor.

MIJLOCITÓR, -OÁRE, mijlocitori, -oare, s. m. și f. Persoană care mijlocește; intermediar, misit, samsar. – Mijloci + suf. -tor.

MIJLOCITÓR, -OÁRE, mijlocitori, -oare, s. m. și f. Persoană care mijlocește; intermediar. Mă fac mijlocitor între voi și proprietari, și voi insista ca să vi se facă dreptate și condiții mai blînde. DUMITRIU, N. 31.

MIJLOCITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care mijlocește o înțelegere; mediator; intermediar. /a mijloci + suf. ~tor

mijlocitór, -oáre s. Care mijlocește, mediator, intermediar: mijlocitor de banĭ și mărfurĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mijlocitoáre s. f., g.-d. art. mijlocitoárei; pl. mijlocitoáre

mijlocitoáre s. f., g.-d. art. mijlocitoárei; pl. mijlocitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIJLOCITOÁRE s. intermediară, (înv. și reg.) telăliță, teleleică. (~ într-o tranzacție.)

MIJLOCITOARE s. intermediară, (înv. și reg.) telăliță, teleleică. (~ într-o tranzacție.)

Intrare: mijlocitoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mijlocitoare
  • mijlocitoarea
plural
  • mijlocitoare
  • mijlocitoarele
genitiv-dativ singular
  • mijlocitoare
  • mijlocitoarei
plural
  • mijlocitoare
  • mijlocitoarelor
vocativ singular
  • mijlocitoare
  • mijlocitoareo
plural
  • mijlocitoarelor

mijlocitor, -oare mijlocitoare

etimologie:

  • Mijloci + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09