migrare sf [At: TEODOROVICI, I. 26/17 / Pl: ~rări / E: migra] 1-2 Migrație (1-2).

MIGRARE, migrări, s. f. (Livresc) Acțiunea de a migra; migratiune. (Fig.) Stagiunea migrării actorilor se sfîrșise: era toamnă, și aceste păsări călătoare se-ntorceau pe la cuiburile lor. CARAGIALE, M. S. 7.

MIGRARE s.f. Acțiunea de a migra și rezultatul ei; migrațiune. [< migra].

migra vi [At: LM / Pzi: ~rez / E: drr migrație] 1 (D. triburi sau popoare) A se deplasa în masă de pe un teritoriu pe altul, în funcție de diferiți factori economici, sociali, politici sau naturali Vz emigra. 2 (D. animale, mai ales d. păsări sau pești) A se muta în masă, în anumite perioade ale anului, din unele ținuturi în altele, datorită factorilor climatici, nevoilor de hrană, de reproducere etc. 3 (Pan; d. particule) A se deplasa într-o anumită direcție, sub acțiunea anumitor factori.

MIGRA, migrez, vb. I. Intranz. (Livresc) A se deplasa dintr-un loc în altul; a se muta în masă dintr-o regiune în alta, dintr-o țară în alta. V. pribegi, peregrina.

MIGRA vb. I. intr. 1. (Liv.) A se deplasa, a se muta în masă dintr-un loc în altul. 2. (Fiz.; despre particule) A se deplasa într-o anumită direcție sub acțiunea a diferiți factori. [< lat. migrare].

MIGRA vb. intr. 1. (despre triburi, popoare) a se deplasa în masă de pe un teritoriu pe altul, dintr-o țară în alta. 2. (despre unele animale, păsări) a se deplasa în masă dintr-un loc în altul, în anumite epoci ale anului. 3. (fiz.; despre particule) a se deplasa într-o anumită direcție sub acțiunea a diferiți factori. (< fr. migrer, lat. migrare)

A MIGRA ~ez intranz. 1) (despre colectivități) A se deplasa dintr-o regiune sau dintr-o țară în alta (pentru a căuta condiții prielnice de trai). 2) (despre animale, păsări sau pești) A se deplasa periodic în masă dintr-un loc în altul. /Din migrație

migrare (desp. mi-gra-) s. f., g.-d. art. migrării; pl. migrări

migrare (mi-gra-) s. f., g.-d. art. migrării; pl. migrări

migrare s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. migrării; pl. migrări

migra (a ~) (desp. mi-gra) vb., ind. prez. 1 sg. migrez, 3 migrează; conj. prez. 1 sg. să migrez, 3 să migreze corectat(ă)

migra (a ~) (mi-gra) vb., ind. prez. 3 migrează

migra vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. migrez, 3 sg. și pl. migrează

ORGANIZAȚIA INTERNAȚIONALĂ PENTRU MIGRARE (O.I.M.; în engl.: Internațional Organisation for Migration – I.O.M.), organizație umanitară, nonpolitică, cu sediul la Geneva (Elveția), fondată în 1951, în scopul acordării de asistență guvernelor țărilor membre în rezolvarea problemelor legate de migrare, încurajării dezvoltării sociale și economice prin migrare, asigurării bunăstării migranților și respectarea demnității lor umane. Are 60 de state membre, iar alte 50 au statut de observator.

MIGRARE s. v. migrațiune.

MIGRARE s. migrație. (~ păsărilor.)

MIGRA vb. (înv.) a se clăti. (Triburi care ~.)

MIGRA vb. (înv.) a se clăti. (Triburi care ~.)

MIGRARE s. f. Acțiunea de a m i g r a; migrație. 1. Cf. m i g r a (1). La începutul ghenului omenesc, fiind oamenii neîncetat întru migrare (mutare dintr-un loc într-altul). TEODOROVICI, I. 26/17. 2. (Rar, referitor la persoane izolate) Migrarea sau premutarea lui Noe. id. ib. 62/21.Cf. m i g r a (2). După zburarea puilor din cuib, [vinderelul] se coboară și în cîmpie, unde petrece pînă în timpul migrării. LINȚIA, P. II, 159. – Pl.: migrări. – V. migra.

MIGRA vb. I. Intranz. 1. (Despre unele triburi sau popoare) A se deplasa în masă de pe un teritoriu pé altul, în funcție de diferiți factori economici, sociali, politici sau naturali. V. e m i g r a, i m i g r a. Cf. LM, CADE, DM. 2. (Despre animale, mai ales despre păsări și pești) A se muta în masă, în anumite epoci ale anului, din unele ținuturi în altele, datorită factorilor climatici, nevoilor de hrană, de reproducere etc. Cf. LM. [Toamna pupăza] migrează de obicei în familii. . . Primăvara migrează singură sau cel puțin în pîlcuri foarte răsfirate. LINȚIA, P. II, 26. - Prez. ind.: migrez. Derivat regresiv de la migrație.