MIGRARE s. f. Acțiunea de a m i g r a; migrație. 1. Cf. m i g r a (1). La începutul ghenului omenesc, fiind oamenii neîncetat întru migrare (mutare dintr-un loc într-altul). TEODOROVICI, I. 26/17. 2. (Rar, referitor la persoane izolate) Migrarea sau premutarea lui Noe. id. ib. 62/21.Cf. m i g r a (2). După zburarea puilor din cuib, [vinderelul] se coboară și în cîmpie, unde petrece pînă în timpul migrării. LINȚIA, P. II, 159. – Pl.: migrări. – V. migra.