2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIERÓS, -OÁSĂ, mieroși, -oase, adj. 1. (Pop.; despre vorbe, privire etc.) Dulce, plăcut. ♦ Fig. Prefăcut, fals, ipocrit. 2. (Rar; despre albine) Care produce multă miere. – Miere + suf. -os.

MIERÓS, -OÁSĂ, mieroși, -oase, adj. 1. (Pop.; despre vorbe, privire etc.) Dulce, plăcut. ♦ Fig. Prefăcut, fals, ipocrit. 2. (Rar; despre albine) Care produce multă miere. – Miere + suf. -os.

mieros, ~oa [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~oși, ~oase / E: miere + -os] 1 a (Rar) Care produce multă miere (1), bogat în miere. 2 a Dulce ca mierea (1). 3-4 a, av (Fig) (Care se manifestă) cu o amabilitate exagerată și falsă.

MIERÓS, -OÁSĂ, mieroși, -oase, adj. 1. (Despre vorbe, priviri etc.) Dulce, plăcut. Vorbele ei mieroase, viersul ei plăcut... zăpăcise oarecum pe bietul fecior de împărat. ISPIRESCU, E. 37. ♦ (Peiorativ) De o amabilitate afectată și nesinceră; fals, prefăcut, ipocrit. Nu se mai putea împotrivi zîmbetelor și iscodirilor mieroase ale mahalagioaicei. PAS, Z. I 84. ◊ (Adverbial) Buruiană însă, simțindu-se și direct atins, răspunse mieros, dar și puțin indignat. REBREANU, R. I 88. 2. (Rar, despre albine) Care produce multă miere. Sînt oile mai grase, Albinele mai mieroase, Văcșioarele mai lăptoase. TEODORESCU, P. P. 678. – Pronunțat: mie-.

MIERÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) rar (despre albine) Care aduce multă miere. 2) Care este dulce ca mierea. 3) fig. (despre vorbe, privire, zâmbet) Care exprimă bunăvoință și amabilitate aparentă; dulceag. /miere + suf. ~os

mieros a. dulce ca mierea: vorbele ei mieroase ISP.

mĭerós, -oásă adj. (d. mĭere). Fig. Dulce ca mĭerea: vorbe mĭeroase.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mieros adj. m., pl. mieroși; f. mieroa, pl. mieroase

mieros adj. m., pl. mieroși; f. mieroasă, pl. mieroase

mierós adj. m., pl. mieróși; f. sg. mieroásă, pl. mieroáse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIERÓS adj. (fig.) dulceag, (livr. fig.) dulceag, onctuos. (Vorbe ~oase.)

MIEROS adj. (fig.) dulceag. (Vorbe ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIERÓS, -OA adj. 1. (Rar) Care produce multă miere (I 1), bogat în miere, plin de miere. Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM. Sînt oile Mai grase, Albinele Mai mieroase, Văcșoarele Mai lăptoase. TEODORESCU, P. P. 678. 2. Dulce ca mierea (I 1). Cf. COSTINESCU. Ponto nou, un vin mieros în cană Cu apă amestecînd, închină-ntîiul. MURNU, O. 114. ◊ F i g. Mieroas-a sa glăsuire și cea plină de zahar Rănea inimi simțitoare. PANN, E. 1, 32/8. O, noapte prea fericită ! o, minut dulce, mieros! id. ib. III, 49/5. Vorbele ei mieroase, viersul ei plăcut, de pare că te ungea la inimă, nu altceva, zăpăcise oarecum pe bietul fecior de împărat. ISPIRESCU, L. 37, cf. 219. Cuvintele lui erau așa de mieroase, încît nu se putură opri de a nu-l asculta. id., ap. GCR II, 354. 3. F i g. Care arată o amabilitate falsă și exagerată. Începu să-i vorbească cu niște graiuri mieroase și ademenitoare. ISPIRESCU, L. 261. Primarul, mieros și glumeț, le spunea mereu: Măi băieți, nu vă pierdeți vremea degeaba. REBREANU, R. II, 26. Pașii sonori ai profesorului pe care-l vezi răsărind în cadrul ușii, mieros și sever. TEODOREANU, M. II, 242. Popa. . . se întoarse cu scaunul spre mine și pe un ton mieros începu . . . – Am să te rog și eu ceva. ULIERU, C. 120. Nu se mai putea împotrivi zîmbetelor și iscodirilor mieroase ale mahalagioaicei. PAS, Z. I, 84. Sună frumos discursurile astea mieroase. BARANGA, V. A. 16. ◊ (Adverbial) Răspunse mieros, dar și puțin indignat.Coane Grigoriță, vorbiți cu păcat, zău așa. REBREANU, R. I, 88. Am surîs din nou, mieros și aprobator. CAMIL PETRESCU, U. N. 12. – Pl.: mieroși, -oase.Miere + suf. -os.

Intrare: mieros
mieros adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mieros
  • mierosul
  • mierosu‑
  • mieroa
  • mieroasa
plural
  • mieroși
  • mieroșii
  • mieroase
  • mieroasele
genitiv-dativ singular
  • mieros
  • mierosului
  • mieroase
  • mieroasei
plural
  • mieroși
  • mieroșilor
  • mieroase
  • mieroaselor
vocativ singular
plural
Intrare: Mieroș
Mieroș nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mieroș
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mieros, mieroaadjectiv

  • 1. popular Despre vorbe, privire etc.: dulce, dulceag, onctuos, plăcut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vorbele ei mieroase, viersul ei plăcut... zăpăcise oarecum pe bietul fecior de împărat. ISPIRESCU, E. 37. DLRLC
    • 1.1. figurat De o amabilitate afectată și nesinceră. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu se mai putea împotrivi zîmbetelor și iscodirilor mieroase ale mahalagioaicei. PAS, Z. I 84. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Buruiană însă, simțindu-se și direct atins, răspunse mieros, dar și puțin indignat. REBREANU, R. I 88. DLRLC
  • 2. rar (Despre albine) Care produce multă miere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sînt oile mai grase, Albinele mai mieroase, Văcșioarele mai lăptoase. TEODORESCU, P. P. 678. DLRLC
etimologie:
  • Miere + sufix -os. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.