MIEROS, -OASĂ, mieroși, -oase, adj. 1. (Despre vorbe, priviri etc.) Dulce, plăcut. Vorbele ei mieroase, viersul ei plăcut... zăpăcise oarecum pe bietul fecior de împărat. ISPIRESCU, E. 37. ♦ (Peiorativ) De o amabilitate afectată și nesinceră; fals, prefăcut, ipocrit. Nu se mai putea împotrivi zîmbetelor și iscodirilor mieroase ale mahalagioaicei. PAS, Z. I 84. ◊ (Adverbial) Buruiană însă, simțindu-se și direct atins, răspunse mieros, dar și puțin indignat. REBREANU, R. I 88. 2. (Rar, despre albine) Care produce multă miere. Sînt oile mai grase, Albinele mai mieroase, Văcșioarele mai lăptoase. TEODORESCU, P. P. 678. – Pronunțat: mie-.