2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIERLÚȚĂ1, mierluțe, s. f. (Pop.) Mierliță. – Mierlă + suf. -uță.

MIERLÚȚĂ1, mierluțe, s. f. (Pop.) Mierliță. – Mierlă + suf. -uță.

MIERLÚȚĂ2, mierluțe, s. f. Plantă erbacee cu flori albe în formă de steluțe și cu tulpina ramificată, formând tufe dese (Alsine verna).Cf. germ. dial. Miere.

MIERLÚȚĂ2, mierluțe, s. f. Plantă erbacee cu flori albe în formă de steluțe și cu tulpina ramificată, formând tufe dese (Alsine verna).Cf. germ. dial. Miere.

mierluță1 sf [At: ȚICHINDEAL, F. 238/9 / V: mir~ / Pl: ~țe / E: mierlă + -uță] 1-20 (Pop; șhp) Mierlică (1-20).

mierluță2 sf [At: BARCIANU / Pl: ~uțe / E: ns cf ger Miere] Plantă erbacee cu tulpină foarte ramificată de la bază, formând tufe dense, cu flori albe Si: (reg) răcovină (Alsine verna).

MIERLÚȚĂ, mierluțe, s. f. (Rar) Mierliță. Drăguță mierluță, Pasere murguță, Acuma poți cînta slobod toată zioa. ȚICHINDEAL, F. 238.

MIERLÚȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpină ramificată formând tufe dese, având flori albe în formă de steluțe. /cf. germ. dial. Miere

mirluță sf vz mierluță

mĭérlă, -óĭ, -úță, V. meri-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mierlúță s. f., g.-d. art. mierlúței; pl. mierlúțe

mierlúță (diminutiv, bot.) s. f., g.-d. art. mierlúței; pl. mierlúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIERLÚȚĂ s. v. mierliță.

MIERLÚȚĂ s. (BOT.; Alsine verna) (reg.) răcovină.

MIERLUȚĂ s. (BOT.; Alsine verna) (reg.) răcovină.

Intrare: mierluță (bot.)
mierluță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mierluță
  • mierluța
plural
  • mierluțe
  • mierluțele
genitiv-dativ singular
  • mierluțe
  • mierluței
plural
  • mierluțe
  • mierluțelor
vocativ singular
plural
Intrare: mierluță (zool.)
mierluță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mierluță
  • mierluța
plural
  • mierluțe
  • mierluțele
genitiv-dativ singular
  • mierluțe
  • mierluței
plural
  • mierluțe
  • mierluțelor
vocativ singular
plural

mierluță (bot.)

  • 1. Plantă erbacee cu flori albe în formă de steluțe și cu tulpina ramificată, formând tufe dese (Alsine verna).
    surse: DEX '09 sinonime: răcovină

etimologie:

mierluță (zool.) alsine

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Drăguță mierluță, Pasere murguță, Acuma poți cînta slobod toată zioa. ȚICHINDEAL, F. 238.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Mierlă + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09