mierluță¹ sf [At: ȚICHINDEAL, F. 238/9 / V: mir~ / Pl: ~țe / E: mierlă + -uță] 1-20 (Pop; șhp) Mierlică (1-20).

MIERLUȚĂ, mierluțe, s. f. (Rar) Mierliță. Drăguță mierluță, Pasere murguță, Acuma poți cînta slobod toată zioa. ȚICHINDEAL, F. 238.

mirluță sf vz mierluță

mĭérlă, -óĭ, -úță, V. meri-.

mierluță s. f., g.-d. art. mierluței; pl. mierluțe

mierluță s. f., g.-d. art. mierluței; pl. mierluțe

mierluță (diminutiv, bot.) s. f., g.-d. art. mierluței; pl. mierluțe

MIERLUȚĂ s. v. mierliță.

mierluță s. v. MIERLIȚĂ.

mierlă s.f. (ornit.) 1 (și mierlă-neagră) Turdus merula; <reg.> pasăre-galbenă-n-cioc, văduvă-loatră (v. văduv). 2 mierlă-de-piatră = Monticola saxatilis; <reg.> sturz-de-piatră , sturz-de-stâncă; mierlă-sură = Turdus torquatus; <reg.> ploier; (reg.) mierlă-de-apă = mierlă-de-pârâu = mierlă-de-pârâu-nordică v. Pescar. Pescar-negru. Pescărel. Pescărel-de-apă. Pescărel-de-gheață. Pescărel-de-munte. Pescărel-de-pădure. Pescărel-de-pârâu. Pescărel-negru. Pescăruș. Pescăruș-cu-gușă-albă. Pescăruș-de-munte. Pescăruș-de-prund. Pescăruș-negru (Cinclus cinclus); mierlă-de-munte-cenușie v. Sturz. Sturz-cântăreț. Sturz-de-vii. Sturz-roșcat. Sturz-roșu (Turdus musicus); mierlă-galbenă v. Grangur (Oriolus oriolus); mierlă-gulerată v. Privighetoare. Privighetoare-mică. Privighetoare-roșie. Privighetoare-sură (Luscinia megarhynchos).

MIERLUțĂ¹ s. f. (Popular) Mierliță¹. Drăguță mierluță, Pasere murguță. ȚICHINDEAL, F. 238/9, cf. LM, MARIAN, O. I, 291, TDRG, DOMBROWSKI, P. 364, BĂCESCU PĂS, păs. 114. Păduricea o-aș tăia, Nici o cloambă n-aș lăsa, Nici cucului de cîntat Nici mirluții de culcat! JARNIK-BÎRSEANU, D. 128. Cîntă cucu să mă duc Și mierluța să mă-ntorc. GRAIUL, I, 33. Coalea-n vali pi luncuțî Cîntă cucu ș-o mnerluțî. ib._ 458, cf. t. PAPAHAGI, M. 43. - Pl.: mierluțe. - Și: (regional) mirlúță s. f. – Mierlă + suf. -uță.